Drumul spre nicaieri

Porni motorul masinii, si fara sa se asigure cobori bordura mare a trotuarului din fata casei. Schimba viteza cu mana stanga si-si aprindea o tigara cu dreapta. Vantul facea ca mici licurici din tutun sa se lipeasca pe luneta masinii... Conducea un Opel vechi castigat la un joc de poker cu 2 veri inainte.

Cu cat inainta in noapte cu atat memoriile legate de legile de circulatie se stergeau. Nu mai tinea cont de semafoare, intersectii, treceri de pieton. Trebuia sa ajunga la destinatie cat de repede se putea.

Beep! Telefonul se aprinde sub casetofonul care canta in surdina. Fara sa mai tina cont pe unde merge masina in care se afla, lua telefonul si raspunde la mesajul primit: "Da ma vin. Conduc, nu pilotez, asteapta!". Ridica capul si... frana!

- Masa! Arunca tigara pe geam, si da inapoi vreo 20 de metrii. Mark il astepta fumand ultimul milimetru al tigarii pe care o avea in mana.
- Unde umblii nebunule? Am zis ca m-ai lasat balta.
- Ce-ai ma? Am zis ca vin. Am venit! Ce vrei sa faci?
- Tu taci! Du-ma te rog...
- Dar ce...
- Serios lasa-o balta! Daca ma duci, du-ma acum, daca nu da-mi bani de taxi si taci din gura!
- Nu esti sanatos! Si zicand acestea urnii masina din loc care cu un geamat de fier vechi se pierdu pe strazile intunecate...

(to be continued)

Share