La munte...

Si am ajuns la munte... Ninge. Stau si ma gandesc ca am inceput sa scriu aici cu gandul de a fugii (da sa fug - nu mai am timp sa ma lupt cu nimeni si nimic) dar se pare ca nici aici nu pot sa am linistea de care am nevoie. Nu am scris aici pentru nimeni in afara de mine...dar daca tot au fost comentariile respective am vrut doar sa mai zic cate ceva.

Chinuindu-ma sa tst de pe telefonul asta m-am razgandit. Am venit aici azi sa pun punct la un anumit capitol din viata pe care am reusit sa-l fac praf... Imi pare bine insa. Acum stiu de vreau. Si o sa vina ziua cand am sa impartasesc...

pana atunci trebuie sa am grija de mine. Abia astept maine.