Thursday, February 26, 2009

Uraganul de dupa furtuna

Ok... Deci se termina totul unu pleaca celalalt nu vrea. Si cand in sfarsit se da batut celui care a plecat nu-i mai convine... Stie cineva sa raspunde la intrebarea 'DE CE?' Stiu ca nu mai are nici un rost sa ne-o punem cand am ajuns in situatia aceea, dar pare un paradox nu ?

Stiti cum orice relatie se incheie cu 'tin la tine', 'prietenul meu cel mai bun', pentru ca apoi cand realizeaza ca defapt tu nu mai esti acolo pentru ei sa inceapa sa spele cu ou si cu otet? Si culmea e ca tot tu esti ala anormalul si tot tu esti cel penibil ca nu vrei sa-l mai vezi auzi etc.

Stiu pe cineva care era pe punctul de a se impaca cu fosta iubita dupa o lunga perioada de timp. Sunt curios ce anume minuni le rezerva viata acolo. Caci despre cei care numai ce s-au despartit intrebati-ma pe mine ca va zic... Nu e roz.

Dar daca stai sa te gandesti in momentele astea realizezi ca ce aveai langa tine nu e chiar atat de angelic precum parea. Parca acum vezi ca langa tine nu era decat un om nepasator ce nu-l intereseaza decat de propria piele. Probabil ca ar fii trebuit sa tragi concluzia asta mai repede, din momentul cand ti-a spus ca pleaca...

Ah si secretele.... :)

Labels: , ,

1 Comments:

Anonymous Anonymous said...

ne-ai fost si ne esti drag,,,,ai reusit sa intri oarecum in inima si familia noastra,insa suferintza provocata chipului angelic este greu de trecut,este greu de acceptat....este greu de imaginat cum un ingeras cu manutza atarnata de gat din cauza unui nemernic mai primeste si o palma.....cu tine o simtzeam in sigurantza...pana la acea intamplare...insa...asta e...un moment de ratacire in care iubirea nu a triumfat..si s-a spulberat totul!cand iubesti cu toata fiintza doresti numai si numai binele celui iubit indiferent care este acel bine!
probabil nimic nu va mai fi ca inainte,insa usa itzi este deschisa...o cafea,o discutzie ....
ma asteptam sa ne fi sunat si sa ne zici de acele momente nefaste...asta as fi numit eu curaj si responsabilitatea faptelor..dar esti un copil si sunt convinsa ca bine nu tzi-a fost,dar si de ingeras m-i se rupe sufletul stiind prin ce a trecut!
timpul le rezolva pe toate,si vei vedea ca incet,incet itzi vei recapata linistea sufleteasca!
tot ce a fost lasa sa ramana amintiri dragi,frumoase si de neuitat...de-a lungul vietzii itzi vei aduce aminte cu placere de acesti aproape 2 ani ai vietzii tale si vei zambi !
fruntea sus copile {ptr mine asta esti},si mergi inainte cu indrazneala si incredere in propiile tale fortze! vei invinge si vei reusi in viatza...trebuie doar sa ai incredere in tine ..stii ca noi am mai discutat acest subiect!
'Parca acum vezi ca langa tine nu era decat un om nepasator ce nu-l intereseaza decat de propria piele. Probabil ca ar fii trebuit ...'
foarte departe de adevar....intreaba-ma pe mine cate lacrimi am putut vedea in ochii ei de-a lungul acestei relatzii....este singura periaoda din viatza ei in care a plans....deci ii pasa mai mult decat crezi tu,sau a aratat ea!ma rog...nu intru in detalii...
peste ani si ani,cand vei avea copii....vei intzelege ce inseamna sa-tzi fie micul ingeras ranit ....nimic nu se comapara cu acea durere!
bucura-te de viatza si...libertate!
catalina

February 27, 2009 at 9:58 PM  

Post a Comment

Subscribe to Post Comments [Atom]

<< Home