Respect? De unde...

Nu stiu cum sunt altii, dar eu ma oftic rau de tot cand vad ca nimeni (serios - chiar nimeni) in tara asta nu apreciaza clientul... Acum ceva timp ma plangeam de intamplarea mea cu Orange Romania. S-a terminat 'cu bine' intr-un final - am folosit ghilimelele pentru ca la sfarsit tot a trebuit sa platesc vreo 20-30 de euro, dar tot e mai bine decat suma intreaga. Aseara m-am lovit de alta nebunie.
Prin Decembrie am fost la Constanta, in vizita la un prieten drag. Acolo, ca toti oamenii tineri (uf ce bine ca inca sunt unul dintre ei :) ) am hotarat sa mergem in club. Megalos - asta a fost recomandarea lui... Ma plang abia acum de experienta avuta in acea seara pentru ca abia acum am observat ca lor chiar nu le pasa de clienti. Si am zis ca daca nu le pasa, atunci e timpul sa incercam sa-i facem sa le pese.
Pe scurt, cam asa sta treaba: am ajuns acolo si cu toate ca D (prietenul meu) a avut tone de conversatii telefonice cu ei inainte, nimic din ce ni se promisese la telefon nu ne-a fost oferit - aici ma refer la ofertele de bautura, etc. Ok! Am inteles noi gresit (chipurile) si cica ofertele erau pentru alta seara. Nu-i nimic... Ne conformam si incercam sa profitam de ofertele din seara respectiva. Totul bun si frumos, pana cand chelnerul (a se vedea chelner) s-a hotarat el asa ca nu prea-i place lui de fata noastra si ca ar vrea sa ne duca mai la 'intuneric' :) Deci ne roaga asa frumos sa ne mutam la alta masa. Nu conteaza, am zis noi, si ne-am supus... Aici, colegul lui, care habar n-avea de unde aparusem noi acolo (mi s-ar fi parut normal sa stie stanga ce face dreapta) ne-a schimbat oferta pentru masa respectiva de 3 ori. Ba treubie sa cumparam 3 sticle de bautura, ba 2, ba ii trebuie x bani, ba y, etc.
Intr-un final ne-am mutat inapoi la masa pe care o rezervasem initial, si dupa vreo ora si ceva ne-am putut vedea de ale noastre.
In fine... M-am lungit inutil. Ca sa va demonstrez cum anume se poarta angajatii de la Megalos cu clientii clubului, cititi comentariul unuia dintre ei dupa ce un client nemultumit s-a plans online - citeste aici.
In curand am sa fac ceva impotriva tuturor astora, iar daca credeti ca merita sa ne cheltuim 1% din energia pe o zi pentru a-i arata cu degetul pe cei care nu stiu sa se poarte cu clientul, va rog, dati-mi de stire. Eu m-am saturat de lipsa de respect, si vreau sa-i fac sa intelega ca noi le punem banii in buzunar - multi, putini, fara ei n-ar avea ce sa manance!

Share

S-a terminat gluma!

Ok - chiar am crezut ca sunt cam singurul idiot de pe lumea asta care si-a luat-o in barba cu cei de la Orange... Dar (spre fericirea mea) nu sunt. Am sa las mai jos niste link-uri catre articolele altora care au patit exact acelasi lucru ca si mine... Concluzia?!? Orange chiar e de toata belaua - si se pare ca au aceleasi raspunsuri pe care le dau clientilor.

Eu unul sunt dezgustat - am crezut ca fiind o companie atat de mare vor fi imuni la tot ce inseamna Romania - dar se pare ca nu. Romanul tot marlan este, nu conteaza in ce companie lucreaza.

http://www.adspedia.ro/2009/05/12/atentie-la-orange-webcare/
http://www.bmfun.ro/index.php/blog/520-am-fost-jefuit-electronic-de-200-de-euro
http://www.bmfun.ro/index.php/blog/521-buba-orange-se-ingroasa

Share

Orange - mana-n mana cu hotii sau doar i****i ?!?

UPDATE: Am creat o cauza pe Facebook. Daca sunteti si voi printre cei care au patit-o cu Orange sau daca doar vreti ca astfel de chestii sa nu se mai intample alaturati-va si voi:
Opriti nepasarea operatorilor de telefonie mobila

Povestea incepe pe 22 Noiembrie 2010 in jurul orei 20:00. Eram la servici cand telefonul incepe sa urle ca am primit un SMS.

"Contul utilizatorului PrePay cu numarul de telefon xxxx.xxx.xxx a fost reincarcat cu 9.9 EUR (din care 0.9 EUR bonus)."

Am fost socat pentru ca nu am 'autorizat' nici o tranzactie de genul. Pana sa ma dumiresc ce se intampla am luat telefonul in mana si am sunat la Orange, Serviciul Clienti ca sa aflu ce se intampla. Era tarziu, si trebuia sa astept sa raspunda cineva. Pentru ca eram la servici am hotarat sa incerc mai tarziu cand ajungeam acasa. Am inchis telefonul si am zis totusi sa incerc sa vad cine e in spatele acelui numar de telefon. Sun. Telefonul suna de cateva ori pana primesc ton de ocupat. Mai incerc odata... Stau si astept (nu suna) pana cand un robot imi raspunde si incepe sa vorbeasca in Italiana. Am inchis repede si mi-am facut cruce rugandu-ma sa nu ma fi taxat cu o suma care sa ma usuce... Intre timp mai primisem un SMS. Contul ALTUI utilizator PrePay fusese reincarcat.

Ajung acasa, timp in care mia primisem inca un SMS cu un ALT numar de telefon. Sun la Serviciul Clienti, raspunde cineva in cele din urma. Ii spun tipului tot ce s-a intamplat... Ma pune pe HOLD ca sa verifice. Cand revine imi zice ca cineva reincarca aceste conturi de pe web si ma ruga sa-mi schimb urgent parola. Ok. Zis si facut. Cu el la telefon am schimbat parola contului de WebCare de 2 sau 3 ori (nu mai tin minte exact caci eram super speriat ca cineva imi umfla factura iar tipul de la Orange tot ce face este sa-mi zica schimba parola). Ulterior schimbam si parola Orange ThankYou pentru ca vorbind cu el la telefon el vedea cum alte reincarcari se faceau - CHIAR DACA AM SCHIMBAT PAROLA CONTULUI.

Dupa vreo 20 de minute de vorbit cu el, timp in care eu mai primisesem vreo 4 SMS cu ALTE numere de telefon a ajuns el la concluzia ca nu are ce sa faca si m-a rugat sa merg sa fac o plangere la Politie promitandu-mi ca el va face o reclamatie la departamentul lor de frauda in vederea solutionarii problemei

Ok! Simplu! Ma imbrac si plec la Politie. Ajung acolo, fac o declaratie si plec acasa (asta nu fara sa mai primesc vreo 2 SMS chiar in timpul in care eram cu politistul si scriam declaratia).

Dupa ceva vreme primesc un raspuns de la Orange. Concluzia?

EU TREBUIE SA PLATESC

Cum asa? Concluzia lor a fost ca pentru ca eu sunt 'detinatorul' contului la ei pe site, EU sunt responsabil de ce se intampla cu ei, iar ei nu pot fi raspunzatori pentru faptul ca nu au avut ce sa faca pentru a opri pe ala sa fure... Interesant nu?

Ca sa nu o mai lungesc astazi mi-au taiat in sfarsit telefonul dupa multe conversatii pe care le-am avut si contestari din partea mea. Ei sunt inca de parere ca EU trebuie sa platesc acele reincarcari si nu conteaza ca cineva in tara asta fura. Eu unul n-am sa platesc un cent. Voi ce credeti ca trebuie sa fac pentru a rezolva problema? Niste sfaturi m-ar ajuta...

(ps: dati link-ul asta mai departe sau spuneti si prietenilor - haideti fratilor sa le aratam lu' astia de la Orange ca daca n-au clienti n-au bani...)

Share

Merele si taxele

Într-o dimineaţă, stăpânitorul unei cetăţi fu trezit de nişte strigăte care se auzeau din piaţă: "Hai la mere! Mere dulci cum n-aţi mai gustat!".

Ridicându-se indispus din pat şi privind pe fereastră, văzu un târgoveţ ce vindea, într-adevăr, mere, înconjurat de o mulţime de muşterii.

"Trebuie să fie tare bune merele alea", îşi spuse mai-marele cetăţii şi, făcându-i-se poftă, îl chemă pe primul său sfetnic şi îi porunci: "Ia cinci galbeni şi mergi în piaţă să cumperi mere de la târgoveţul acela".

Primul sfetnic îl chemă pe paharnic şi îi spuse: "Uite patru galbeni, du-te şi cumpără mere".

Paharnicul se adresă, la rândul său, stolnicului: "Poftim trei galbeni, de care să cumperi mere de la târgoveţul acela".

Stolnicul îl chemă pe primul străjer îi dădu doi galbeni şi îl trimise în piaţă.

Acesta dădu un galben unui străjer din subordine, iar acela se duse la târgoveţ şi îi luă la rost: "Hei, ce tot strigi aşa? Ai tulburat somnul mai-marelui cetăţii, iar drept pedeapsă mi-a poruncit să-ţi confisc căruţa asta cu mere".

Zis şi făcut.

Întors la şeful său, străjerul se lăudă: "Am făcut un târg nemaipomenit. Cu un galben am cumpărat o jumătate din căruţa cu mere a tărgoveţului".

Primul străjer merse la stolnic: "M-am târguit şi, cu cei doi galbeni pe care mi i-ai dat am reuşit să cumpăr un sac cu mere!". Stolnicul - repede la paharnic: "Cu trei galbeni am luat o tolbă întreagă cu mere".

Paharnicul dosi jumătate din cantitate şi apoi merse la primul sfetnic: "Iată, cei patru galbeni mi-au ajuns doar pentru o jumătate de tolbă cu mere".

Iar primul sfetnic se înfăţişă dinaintea stăpînitorului cetăţii şi glăsui: "Măria ta, iată, am îndeplinit porunca. Numai că de acei cinci galbeni n-am reuşit să târguiesc decât cinci mere".

Mai-marele cetăţii muşcă dintr-un măr şi cugetă: "Hmmm. Cinci mere pentru cinci galbeni. scump, foarte scump! Şi, cu toate astea, târgoveţul acela avea o mulţime de cumpărători. Înseamnă că lumea o duce bine, are bani. Ia să măresc eu birurile!"

Share

Drumurile in Romania

Romanii

Au făcut pod peste Dunăre în 105 şi au ocupat Dacia în 106. Au pornit spre nord făcând drum imperial, drum de piatră. Între 6 şi 10 metri lăţime, patru straturi adâncime, 90 cm, straturi de bolovani legaţi cu mortar, piatră spartă mărunt, pietriş sau nisip cu grăunte mare, apoi pavimentul, lespezi şlefuite. Pe margini, borduri solide, din loc în loc, brâuri care să ţină drumul strâns, rigole ca să se scurgă apa.

Inginerii prospectau terenul în faţă. Ştiau morfogeodezie şi respectau principiile. La numai două zile de mers, în spatele lor venea drumul.

În 108 au ajuns la Napoca, apoi la Porolissum (Zalău). 450 km. În doi ani. Apoi au făcut drumurile secundare, drumuri pentru transport marfă sau vicinale. Dar şi drumuri private. În total, în Dacia au făcut peste 4.300 de kilometri de drumuri şi 25 de poduri în primii ani de ocupaţie... Ei au stat aici 160 de ani. Nouă ne-au mai trebuit 1.600 de ani să facem încă pe atât.

Nemţii

6.800 de kilometri s-au făcut în timpul lui Carol I, în mai puţin de 15 ani. În Transilvania, toate măsurătorile topo şi hărţile s-au făcut în timpul ocupaţiei habsburgice. Topograful Dorin Ursuţ le-a studiat şi a predat topografia la universitate spunând tot timpul: de fiecare dată, la fiecare verificare, cotele din hărţile tocmite de austrieci au ieşit la fix!

Românii

Trei ani au lucrat la 5,6 km de drum care ocoleşte Gherla. În 14 august, Emil Boc, Radu Berceanu, directori locali şi primarul Gherlei tăiau panglica acestei centuri ocolitoare. La cinci zile după, drumul s-a prăbuşit. A alunecat terenul. Şi acum se lucrează la el, iar firma care l-a făcut se obligă să plătească refacerea lui. Primarul, premierul, ministrul se obligă şi ei să-i mai taie o dată panglica, pe 1 Decembrie. Până atunci avem timp să vă spunem şi povestea incredibilă a acestui rateu tipic "românesc" de modă nouă. Şi încă ceva: cam cât suntem de diletanţi în comparaţie cu romanii, care ne-au făcut drumurile când au cucerit Dacia. Le-au făcut atunci şi au rezistat 2.000 de ani. Până când au venit buldozerele lui Berceanu…

Share

Stupid country of ours

Să facem următorul calcul (de dragul demonstraţiei, vom presupune că trăim într-o lume în care nu există inflaţie şi în care preţurile, salariile şi taxele sunt îngheţate la nivelul de acum).

Gigel e un tânăr care tocmai se angajează. Ca orice tânăr, salariul lui net de încadrare nu e nici prea prea, nici foarte foarte: să presupunem că e de 1100 de lei.

Gigel are 23 de ani. Întrucât e criză şi criza va dura - să presupunem! - multă vreme de acum încolo, hai să zicem că în 2015 leafa lui Gigel va fi tot de 1100 de lei.

Ia să vedem însă câţi bani plăteşte Gigel CAS-ul timp de 5 ani (adică 60 de luni) la o leafă mizeră de 1100 de lei. Păi la valorile actuale va plăti 491 de lei x 60 de luni, 29.460 lei.

Ei, aici e buba. Gigel are numai 28 de ani şi deja a plătit în contul statului toată suma pe care statul i-ar returna-o în cazul în care ar ieşi la pensie la 65 de ani şi ar mai trăi încă 3-4 ani, cât e speranţa de viaţă a bărbaţilor din România.

Cum aşa? Păi să facem un mic calcul. Dacă nu mă înşel pensia medie din România e undeva pe la 750 de lei. Din contribuţiile date statului până la 28 de ani, Gigel ar putea primi (presupunând că timp de 37 de ani banii săi vor sta undeva într-o valiză, nu într-un cont care îi va multiplica măcar prin dobândă) o pensie medie timp de 29.460 lei /750, 39,28 de luni. Adică peste 3 ani. Păi e numai bine, tanda pe manda: iese la pensie la 65 de ani, mai trăieşte 3 ani şi la 68, după cum zic statisticile, moare!

Totuşi, nimeni nu îi explică lui Gigel, şi nici nouă, ce se întâmplă cu CAS-ul pe care Gigel îl plăteşte între 28 şi 65 de ani, adică timp de 37 de ani. Adică 444 de luni. Presupunând că Gigel va rămâne toată viaţa un tâmpit căruia nu i se va mări niciodată salariul, asta ar însemna că timp de 444 de luni va vărsa în buzunarul statului încă 444 x 491 lei, 218.004 lei. Destul de mult, dacă e să mă întrebaţi pe mine. Şi dacă Gigel, totuşi, e un ins dezgheţat, leafa i se va mări şi cotizaţia la stat va fi pe măsură. Unde se duc banii ăştia? Ce se întâmplă cu ei? Cum e posibil ca după numai 5 ani de muncă, fără un salariu deosebit, orice tânăr să-şi fi acoperit deja pensia medie pe care ar putea-o primi la bătrâneţe, înainte să moară?

De fapt, ce găuri acoperă munca de o viaţă a lui Gigel? Şi de ce trebuie Gigel să muncească 37 de ani pentru ca banii lui să se ducă în altă parte decât în propria bunăstare de după pensionare? Şi cât credeţi că mai poate rezista un sistem în care 5 ani munceşti pentru tine şi 37 de ani pentru o cauză neştiută de nimeni, în afară de politicieni?

Sursa: http://balonul-imobiliar.blogspot.com/2010/02/de-fapt-care-e-marea-problema-pensiilor.html

Romania, sau toata lumea?

In unul din email-urile primte ca un forward de la altcineva am primit acest text... M-a ingrozit si m-a facut sa-mi fie sila de lumea in care traim si mai mult.

In vreme ce romanii sunt hipnotizati de campania electorala, se trag sforile de catre grupurile financiare care se pregatesc sa cumpere activele majore ale tarii, in regim de solduri. O sa va invit sa urmariti o discutie purtata de mine cu un bancher, pe tema scenariului pentru 2010, si o sa va las sa trageti concluziile. Nu conteaza banca unde lucreaza acest om, ci pur si simplu, strategia ampla, pusa la cale peste capetele noastre, care par sa nu se mai dezlipeasca de manipularile si circul campaniei electorale.
Un fost sef de la CIA spunea " daca stii cum si cu ce sa manipulezi atentia cetateanului, si pui in stanga lui un spectacol de circ, nu o sa observe portavionul din dreapta lui"

UI : Cum priveste banca si grupul financiar din care faceti parte, ce se intampla in Romania, in plan economic si politic ?
Bancher : Suntem incordati insa extrem de motivati, intrucat asteptam producerea momentului la care lucram de circa 10 luni de zile; Banca noastra si-a redus extrem de mult expunerea in Romania, a inchis robinetul creditarii, si am trimis catre headquarter-ul grupului, cat de multa moneda euro am putut; Repet, asteptam acum producerea rezultatului muncii noastre, in cadrul unui plan la care participa extrem de multe grupuri financiare si bancare externe;

UI : Adica concret in ce consta acest rezultat pe care il asteptati ? Sperati in revenirea economica a tarii ? Veti relua creditarea ?
Bancher : Naivitatea este o slabiciune de caracter a romanilor; Ma intrebi daca speram in revenirea economica a tarii ? Pai noi speculam si vom castiga enorm de multi bani, tocmai in momentul in care, economia nationala romaneasca, va atinge fundul cel mai de jos al graficului. Himerele legate de cresterile economice din 2010, sunt lansate concertat de analisti, pentru ca aceasta este parte a strategiei noastre, pentru a ne maximiza profitul pe care il vom face, cand balonul speculativ imobiliar si al cursului valutar, ne va indica faptul ca suntem pe trendul castigului maxim. Ma intrebi daca vom relua creditarea ? Creditarea in Romania, s-a facut cu cap; Este adevarat, ca si guvernarea din 2007-2008 ne-a ajutat enorm, atunci cand, ne-am consolidat si ne-am asigurat prin intermediul creditului de consum, dependenta totala a populatiei active, a fortei de munca romanesti;

UI : In se sens v-ati asigurat dependenta lor totala ?
Bancher : Simplu; Populatia Romaniei si romanul in general, are un singur bun de pret, care ne intereseaza pe noi bancherii : activele imobiliare. Mai exista si forta de munca a individului, insa aceasta, dupa ce l-ai prins in mreje, este utila de speculat, pentru ca acel individ va munci perpetuu pentru noi. Trebuia sa ajungem cumva la aceste active imobiliare ale romanilor; Normele BNR si legile, nu ne permiteau sa putem acorda in masa, credite ipotecare, plus ca aceste credite ipotecare, nu erau 100% avantajoase pentru noi; Asa , ca am profitat de lentoarea in decizie a BNR, si am investit masiv in publicitate pe segmentul creditului de consum. Stiam inca de la bun inceput, faptul ca, cei carora le acordam credite de consum, nu vor avea resurse sa le restituie, astfel, incat, coroborat cu faptul ca, stiam din 2008, ca aceasta criza financiara va lovi si Romania, am calculat totul extrem de bine; Nu trebuia sa fii geniu bancar, ca sa iti dai seama ca intr-o tara precum a voastra, pur si simplu, efectele crizei urmau sa fie devastatoare pentru ca : [1] nu mai produceati nimic; [2] pietele emergente sunt dominate de multinationale, legate de grupurile financiare si bancare pe care noi le reprezentam; [3] urma sa aveti in 2009 un an electoral in care , pe fondul disputelor politice, era de anticipat ca va veti sapa singuri groapa; La acest din urma punct recunosc ca a trebuit sa ne implicam; si asta pentru ca, daca in 2008, actualul presedinte avea o cota de popularitate de vreo 60 %, noi trebuia sa incingem campania, pentru a impinge politicienii sa ia masurile pe care noi le asteptam.

UI : Ce masuri asteptati sa ia politicienii ? Spuneti ca ati manipulat partidele ca sa va atingeti scopul economic ?
Bancher : Iulian, hai sa ne gandim putin. Noi nu a trebuit decat incingem spiritele, si sa creem un cadru in care, oponentul in alegeri al actualului presedinte, sa recupereze handicapul de imagine, astfel incat sa creem romanilor si politicienilor, impresia unei lupte stranse; Iar de aici pana la luptele politice din Parlament, care au intunecat mintile tuturor partidelor a fost doar un pas, insa decisiv a fost momentul in care tara voastra a ramas fara Guvern. Atunci, si acum in acest moment, orice guvern se va forma, este legat ombilical si total la mana noastra, intrucat, are nevoie de banii nostri, pentru a plati salariile, pensiile, etc. Voi v-ati ales cu spectacolul din presa, noi ne alegem cu banii si castigurile. Practic Romania este a noastra, iar dependenta voastra de noi va deveni totala.Actualul presedinte, ne-a pus putin in dificultate, atunci cand a venit cu guvernul PSD-PDL, pentru ca ceea ce noi ne doream era instabilitate economica si politica; a trebuit sa presam extrem de mult pentru ca ruptura la nivel guvernamental sa se produca, sa cada guvernul, sa se amane sosirea transei de bani de la FMI, insa pana la urma, cunoscand mentalitatea colerica romaneasca, am reusit.

UI : Nu imi vine sa cred; este evident ca suntem naivi si starnim furtuni in paharul cu apa; Hai sa revenim putin la acea legatura intre casele romanilor si creditul de consum.
Bancher :Iti spuneam ca in 2008, am dat masiv credite de consum; am dat bugetarilor, am dat angajatilor din sectorul privat; Atractia era mare intrucat, nu trebuiau sa prezinte garantii, insa noi stiam ca in 2009, ne vom atinge scopul. Si , in 2009, intr-adevar, pe fondul crizei economice, au explodat restantierii. Asta inseamna ca oamenii nu si-au platit ratele catre banci, iar noi am trecut la executare silita; Aici am avut iar nevoie sa ne concertam eforturile, astfel incat, sa nu existe grupuri financiare romanesti, companii sau persoane private , care sa ne strice planurile, intrucat riscam sa ne trezim ca vin sa cumpere activele imobiliare scoase la vanzare; Asa ca a trebuit sa lovim si mediul de afaceri privat, pentru ca oamenii de afaceri, sa se lupte pentru supravietuire, si sa nu aiba lichiditati pentru a cumpara nimic; A trebuit sa-i facem sa devina preocupati de grija zilei de maine, si sub teama falimentului, ne-am eliminat competitorii. Seful BRD Soc. Gen. spunea intr-un ziar romanesc ca este momentul sa ne eliminam competitorii; Exact asta facem, va eliminam din jocurile economice din propria voastra tara;

UI : Ati eliminat concurenta autohtona, blocand creditarea pentru firme si blocand piata executarilor silite ?
Bancher : Corect. Si nu a fost greu. Pe o piata interna gatuita de blocajul financiar, firmele romanesti au fost sufocate de lipsa lichiditatilor, iar guvernul din 2009 a fost lasat fara nici o posibilitate de a asigura resursele financiare; Daca intr-o tara guvernul nu are bani pe care sa-i injecteze in economia nationala, iar noi bancherii, va blocam accesul la credite, firmele ajung fix ca o gradina de flori, expusa arsitei zilnice, pe care nu o mai uda nimeni, si care pana la urma va muri; De aceea spuneam ca a trebuit sa ne agitam putin pentru a impiedica acest guvern din 2009 sa puna in aplicare masurile economice, si sa abatem atentia asupra luptei din campania electorala. Dupa ce ne-am asigurat ca pur si simplu nu va exista riscul sa apara intrusi care sa cumpere activele imobiliare, case, terenuri, scoase la vanzare de executorii nostri bancari, am inceput sa trimitem pe banda rulanta dosarele celor care au luat credite de consum , catre executori. Nimeni nu a sesizat faptul ca, nu ne interesa de fapt sa le vindem casele, ci sa manipulam piata imobiliara, sa o tragem in jos, asigurandu-ne in acelasi timp, ca la momentul potrivit, cand curba prabusirii imobiliare va atinge cel mai de jos nivel, grupurile financiare din tarile noastre de origine, sa cumpere masiv si la preturi de nimic aceste active; Te asigur Iulian ca in 2010, un apartament cu trei camere care in 2008 era evaluat la 150000 euro, va fi scos la vanzare , la executare silita, la preturi de sub 30000 de euro si nu va veni nimeni sa cumpere, pentru ca in 2010 toti vor fi preocupati sa tina bani deoparte pentru ziua de maine; Va fi momentul perfect sa cumparam totul pe nimic. Romanii vor deveni chiriasi in propriile case, pentru ca acesta a si fost obiectivul nostru primordial, si anume achizitiile la preturi infime. Pentru asta era obligatoriu sa ducem piata imobiliara la un maxim, pentru ca pe fondul prabusirii acesteia, noi sa culegem caimacul. Si la plan se adauga si presiunea pe moneda voastra nationala.

UI : Ce presiune ? Vad acum ca leul se intareste, desi, intr-o tara care nu produce nimic, aflata in criza politica, lovita de criza financiara, nu imi explic care poate fi suportul de intarire a leului.
Bancher : Pai este vorba de aceiasi reteta, care se invata la orice curs de MBA. Asa cum piata imobiliara a fost dusa de noi la maximuri ireale, pentru ca trebuia sa va dam credite la valori foarte mari, ca sa aveti pe urmatorii 30-40 de platit rate uriase catre noi, pentru a deveni in acest interval de timp, atat proprietarii caselor voastre, dar si asigurandu-ne ca veti munci voi si familiile voastre pentru noi, pentru a plati aceste rate ireale, tot asa, bula speculativa a monedei nationale, trebuie manipulata , insa in sens invers. In cazul speculatiilor pe moneda nationala, trebuie sa ducem leul la un nivel minim, cat mai mic posibil, lasandu-l apoi sa explodeze, sa urce la valori mari, valori reale, undeva catre peste 5 ron pentru un euro. Adica vom face euro atat de scump incat, sa nu va puteti permite sa cumparati activele imobiliare scoase la executare silita, nici cand ele vor avea valori in euro, relativ mici, dar si pentru ca, micimea salariilor romanilor, salarii platite in lei, sa faca din rata catre banca, un cosmar al vietii de zi cu zi. Totul legal, profitand de naivitatea generala, de ternele lupte politice si de tot acest context romanesc , care din 2006 lucreaza pentru noi si in interesul nostru. Iata ca ieri euro era deja la 4,21 lei.



UI : Asadar totul este componenta a unui plan; cand va fi detonat ?

Bancher : In ciuda galopului inregistrat de alte active din aceeasi clasa de risc in ultimele zece luni, leul nu are cum sa participe la aceasta revenire , fiind evident pentru orice incepator, ca este totul o bula speculativa ; " investitorii urmaresc cu ingrijorare mai intai derularea acordului cu Fondul Monetar International, iar mai apoi turbulentele de pe scena politica", spune Koon Chow, analist la Barclays Capital, una dintre cele mai mari banci de investitii britanice. El considera ca euro ar putea sa coboare spre 4,1 lei.Balon de sapun, care este un element al sarjei finale de cumparare a Romaniei la OUTLET.Pentru ca defapt, prin incingerea campaniei electorale, noi avem acoperirea perfecta ca nimeni nu mai are timp sa ne strice planurile.

UI : Ce veti face cu acte active, cu casele romanilor ?

Bancher : Pai este esential sa controlam aceste active, intrucat, ele sunt o moneda de tranzactionare pe pietele internationale; Uitati-va la Dubai acolo unde expunerile bancilor noastre, se lovesc de nevoia de a acoperi pierderile; Pierderile se acopera prin cresterea ritmului de exploatare a muncii celor care au credite la banci; Ei trebuie constransi sa lucreze mai mult, si sa plateasca rate mai mari catre noi; Avand in mana bunul cel mai de pret al unui om, locuinta, acesta va munci pentru noi; Recreem astfel sistemul sclavagist perfect, in care aparenta de libertate, in care mintea si atentia cetateanului este atrasa de lupta politica, fara ca cineva sa mai aiba timp sa se gandeasca la ce li se intampla cu adevarat. Iar cand se vor trezi va fi de fapt foarte tarziu; Noua ne trebuie sa exploatam forta de munca a voastra , sa va impingem sa munciti mai mult ca sa ne platiti noua mai mult.

UI : Mai am o singura intrebare; Spuneti ca ati contribuit la incingerea campaniei electorale, pentru ca trebuia sa saditi samanta unei confruntari politice puternice, intrucat instabilitatea politica era necesara; Concret, ati platit politicieni romani sa puna umarul la actuala criza politica ?

Bancher : In mod evident, in 2007 si 2008 am sprijinit si sustinut politicieni care avea acces la fraiele guvernarii, ca sa fim lasati sa derulam amplul program de acordare masiva a creditelor de consum. In 2009 fiind an electoral, grija noastra a fost sa alimentam puternic aparitia unui contracandidat puternic pentru actualul presedinte, care avea o cota mare de popularitate, si am reusit. Mult mai usor si mai ieftin decat ne imaginam. Sa ne intelegem : noua nu ne pasa cine va iesi presedinte, pentru ca sunteti la mana noastra, in plan guvernamental. A fost mai usor pentru ca, aveti in Romania o pasiune extrem de mare, sa va consumati energiile fix in directiile care nu va aduc avantaje, care va ingroapa sansele la un viitor mai bun. Suntem si noi uimiti de modul in care, marea masa a jurnalistilor, ne-au facut misiunea mult mai usoara, implicandu-se in aceasta campanie electorala emotional, doar pe fondul ideii ca actualul vostru presedinte trebuie dat jos, fara sa aiba nici un fel de viziune economica asupra realitatii. Repet, noi doar am alimentat ascensiunea unui oponent puternic pentru dl. Basescu, si restul l-a facut mass-media, si naivitatea voastra , de la sine. Anul 2010 va aduce si rasplata pentru munca depusa de noi in ultimii 4 ani, pentru ca vom aduce Romania la statutul de tara total si , cel mai important, ireversibil dependenta , de fraiele complicatului sistem financiar-bancar mondial. Nu vreau sa par cinic insa, in 1989, toate activele tarii erau ale clasei proletare, adica de fapt ale nimanui, fiind controlate de o mana de oameni care decideau in aceasta tara si pentru a caror bunastare, muncea intreaga natiune ; La 20 de ani, veti fi ajuns fix in aceeiasi situatie, adica nimic nu va mai fi in proprietatea voastra, si veti munci sa va platiti datoriile. Iar economia nationala va fi dominata de multinationalele controlat indirect tot de noi, in vreme ce falimentele firmelor romanesti, detinute de romani, vor continua si in 2010, intrucat fara finantare , fara credite, si cu un guvern care nu are resurse financiare, nu exista sanse de supravietuire. Astfel incat, tinerii romani vor avea doar doua optiuni : angajati la stat, sau angajati la multinationalele straine; In ambele variante, numai noi castigam.

R.I.P. Michael Jackson

Da... S-a mai stins o stea. Nu! Nu e prea mult zis. Daca ar fi fost un cuvant care sa-mi vina acum in minte l-as fi folosit.

Stiti cum fiecare copil are un idol... Ei bine el a fost al meu. Tin minte si acum cum stateam si ascultam piesele lui mult cunoscute precum "Bad", "Thriller" etc. Am aflat azi-noapte ca s-a stins, si am ramas mut in fata calculatorului... Mi-a venit sa plang. De ce? Pentru ca inca o data mi-am dat seama ca toti cei "mari" au fost si din pacate nu cred ca vor mai aparea altii curand...

Drept omagiu inca o data ascult melodia care mi-a muiat picioarele defiecare data :

Stop the killing!

Nu stiu cum e pe afara sau prin alte orase. Dar pe unde m-am nascut eu incepe sa se intample din ce in ce mai des, si incep sa-mi pun o mie de intrebari. Ce se intampla? Pai pe scurt ai putea nota ceva de genu : Un pusti cu parinti prea buni face 18 ani -> Ca sa fie in pas cu moda se inscrie la scoala de soferi -> In orice mod ar conduce reuseste sa ia examenul -> Primeste cadou sau pune mana pe masina parintilor (nu are cum sa fie ceva mic sau vechi - si-ar strica imaginea publica, deci sigur e ceva exagerat pentru varsta si experienta pe care o are) -> incepe sa descopere ca cei multi cai putere de sub capota il pot propulsa la viteze mari -> aduna cativa adepti a plimbarii pe 4 roti -> o comite.

M-am saturat sa aud de accidente de masina facute de pustani care nu stiu ce inseamna sa conduci pe o sosea nationala. Pusti care cred ca a lor masina ce costa zeci de mii de euro este permanent protejata de vreun fel de aura de invincibilitate. Si mai rau pusti care nu isi dau seama ca atunci cand apasa pedala de acceleratie in dreapta si spatele lor mai stau cateva persoane care nu au nici un fel de control asupra bataii inimilor lor in acel moment. Nu isi dau seama ca si acea milisecunda in care au hotarat sa intoarca volanul cu un grad mai mult decat trebuie le poate termina vietile. Si daca ar fi doar a lor ii intelegeam. Era o decizie pe care erau indreptatiti sa o faca. In schimb de cele mai multe ori, din cauza egoismului imbibat in sangele uman, ei vor fi ultimii care vor simtii impactul.

Aberez ca deobicei, dar sunt ofticat pe toti cei care omoara sau ranesc prin astfel de metode niste copii care vroiau doar sa mearga din punctul x in punctul y.

Am reusit sa parcurg in jur de 1000 de km in 2 zile in acest weekend din nou si cat am stat pe ale patriei drumuri am fost martor la zeci de depasiri "smechere" in care anumiti conducatori auto nu vroiau sa piarda 30 de secunde din viata stand in spatele unei masini ce mergea mai incet ca ei. In schimb acestia simulau o sosea de prin Anglia sau alte state in care se circula pe partea stanga, si chiar si atunci cand cei ce veneau din fata se aflau la o distanta minima de ei nu se opreau din acest sport extrem. Asa cum ziceam mai sus, sunt prea smecheri, si masinile lor sunt nemaintalnite, caci sunt sigur ca in caz de pericol automat scot aripi de sub portiere si se inalta peste cel care vine din fata....

Pentru toti nenorcitii (imi scuzati va rog complimentele) va rog uitati-va aici, si bagati la cap ca sunt oameni nevinovati pe langa bolidul vostru invincibil ce au de suferit din cauza voastra :

Unwritten...

Cam asa ai putea traduce intr-un cuvant modul de a gandi a omului... Simplu, precis si adevarat. Cand cineva va putea sa scrie mai mult de atat inseamna ca noi toti vom fi doar niste roboti inconstienti ce vor consuma ulei in loc de apa si vor polua fonic lumea din jur cu sunete de motorase electrice...

Suna ciudat si haotic. Nu imi mai e frica de ce va fi, caci stiu ca nimic nu va fi mai rau decat e acum. Viitorul acela cu mult aluminiu in jur e prea departe de mine si nu ma va prinde pe acest Pamant in degradare. Vorbesc fara sens si subiect incerc sa-mi iau gandul de la zilele ce trec pe langa mine ca apa unui rau pe langa copacii de pe mal. Incerc sa-mi arunc crengile ca de salcie in ea, sa ma las purtat de val, insa radacinile mele s-au afundat prea mult in pamantul moale si umed de sub mine...

Am reusit sa-mi iau tzeapa a nush cata oara in viata, si am reusit acum sa ajung si personajul care a luat-o razna. Cum? Iubind... "Ha!" va zice cineva. Ok zic si eu : ha ! Ce panarama de verb. Nu poti intelege nimic din el, si este relativ la modul, timpul si cel caruia i-l spui. Ce te face sa-l spui? Nesiguranta, frica de singuratate, neincrederea in propria persoana. Da da... Asta cred. Si cred ca atunci cand stii ca vei putea sa treci singur de la un capat al vietii la celalalt nu vei sopti nici macar in somn cuvinte de genu.

Am crezut ca nu pot. Si am rostit, si am zis, si am simtit, si am vrut, si am dat, si mi s-a luat... M-am inselat. Am invatat si am vazut, si am auzit, si am simtit din nou lucruri pe care nu mi-au facut bine decat intr-o noapte de vara trantit in fata unui cort, sau tolanit in pat la TV mancand floricele sau la o plimbare in parc, sau la nemuritoarele cafele din baruri pline de fum nenorocit de tigara.

E scump? Da. Cam cat? Cam cat esti dispus sa dai... Si daca in acel moment nu esti dispus sa dai iti zic eu ca nu iubesti. Dai? Bravo, dar nu te astepta ca cineva sa auda, vada sau sa simta ceva pentru ca ai dat. Dai, si ceea ce dai e bun dat fara ca ceva sa mai aiba o valoare.

Sunt la munca asa ca ma intorc la ale mele coduri...

[[UIAlertView alloc] initWithTitle:@"Bye bye!" message:@"Va pup si ne auzim!" cancelButtonTitle:nil otherButtonTitle:nil];

In zadar?

Cine imi poate spune cat dureaza durerea? Cine imi poate spune cat de multa speranta trebuie sa am ca intr-o zi asa din senin va inceta sa ma doara? De ce nu pot inchide ochii fara plang, si de ce nimic nu ma poate face sa rad?

De ce trebuie sa ma despart de lumea in care traiesc prin munca, si de ce mi se pare aceasta fara nici un rost? De ce nimic din ceea ce realizez nu ma mai incanta, si de ce nu mai imi gasesc un loc printre atatea milioane de visatori?

Cum ar trebuii sa-mi petrec timpul fara sa simt, si cum ar trebuii sa traiesc fara sa gandesc? Cum ar trebuii sa inchid ochii inainte sa adorm, si ce anume ar trebuii sa visez ca sa dispara?

Ma doare... si in loc sa-mi treaca ma afunda mai tare in negura ce ma incojoara... Am sperat, am luptat cu mine, am jurat pentru mine, dar degeaba... Mult nu mai pot.

Nu e in zadar a mea viata nu?

Xax PRO

Asa se numeste primul meu joc scris de mine cap coada pentru iPhone OS 2.0 (sau mai mare). Xax PRO e o modificare a unui cunoscut joc mai vechi (Attax) cunoscut de unii si sub numele de Reversi.

In principiu ai o plansa de bord si 2 piese de inceput. Exista si un adversar care ca si tine are acelasi numar de piese. Incepeti sa mutati piesele pe tabla. Exista 2 metode. Sa mutati o patratica distanta (si piesa 'se va clona') sau 2, si piese isi va schimba pozitia. De fiecare data cand veti muta langa o pise adversa, aceasta isi va schimba culoarea in culoarea voastra... La sfarsit, logic, trebuie sa ai cele mai multe piese pe tabla...

Daca vreti sa vedeti niste poza mergeti aici. Veti vedea acolo si o prezentare la jocul ce urmeaza sa-l lansaez saptamana asta (sau viitoare, caci depinde de cei de la Apple cum se misca cu aprobarea). Propeller. Dar despre el alta data ;)

Cheers !

P.S: Cat despre mine. Sunt super OK! :D deci am avut cel mai tare weekend din ultimile 7 luni de zile :D Va pup !

Rasarit?

Si? Daca ceva se schimba? Daca totusi undeva din norii ce stau deasupra mea de atata timp iese o raza de soare in sfarsit? Daca totul incepe sa se dizolve incet incet, iar durerea dispare 'precum magaru in ceata'?

Well...Da! In sfarsit ma simt un pic liber. Liber de toate cacaturile (scuzati) pe care viata asta nenorocita (altfel nu o pot numii inca) mi le tot pune deasupra capului de ceva vreme. Am reusit sa ma obisnuiesc cu ideea de a ramane singur intr-o lume in care nimanui nu-i pasa cu adevarat, si m-am obisnuit cu ideea ca daca vrei sa faci ceva curat trebuie sa muncesti de 10 ori mai mult daca vrei sa obtii ceea ce doreai.

Ma chinui de trei zile sa termin post-ul asta, dar acest "Rasarit" pe care il prevad ma tine ocupat 99% din zi... Nu mananc, nu dorm, nu ies, nu fac nimic. Muncesc. Ca un "workoholic" care-si satisface poftele viatii prin munca. Nu mai am vise, si nici sperante pentru nimic, deci imi este usor. Ma trezesc dimineatza dupa cele 2-3 ore de somn si plec spre servici. Imi salut sefii (intr-o engleza pocita caci abia vorbesc de somn ce-mi e) zambesc si ma asez pe scaunul din bucataria biroului. Astept... sa fiarba cafeaua ce in sfarsit a inceput sa-si faca si la mine efectul. Ma uit la fiecare picatura din filtru cum se scurge in bolul mare de sticla si fac tot felul de analogii SF pe care in alt moment al zilei n-as fi in stare sa le fac.

Azi EL iar mi-a luat-o inainte (ca deobicei) si a scris lucruri pe care le gandesc si le simt la fel... Ma linisteste un pic sa stiu ca nu sunt singurul, in schimb ma raneste si mai mult faptul ca prin ceea ce zice imi arata ca totusi lumea e chiar atat de nenorocita precum am presimtit....

Imi e dor... de ea, de noi, de mine... Imi e dor sa ma trezesc raspunzand la telefonul prin a carui difuzor puteam sa o aud... Imi e dor de prea multe, si stiu ca nimic nu mai este si nu va mai fi. Inca merg pe strazi si-mi vorbesc de unu singur ca si cum i-as vorbi... Nu rade. Nu-s nebun, imi dau seama, ma opresc imediat, ma cert, si plang... Nu dupa ea. Ci dupa mine.

Am murit.

Toti si niciunul

De ceva ani buni de cand am inceput sa mai pricep si eu una si alta tot aud in jurul meu oameni care se plang de tot ce ii inconjoara... Pe scurt Romania. Toti se plang, toti au ceva de spus, nimanui nu-i place nimic aici, sau daca unora le place, balanta inclina si la ei spre un regret amar ca sunt cetateni ai aceste 'tari'

De ce am pus ghilimele? Pai toata lumea numeste aceasta zona de pe glob in orice fel numai tara nu... Da se foloseste cuvantul tara, dar de fiecare data cu diferite adjective precum 'de cacat', 'naspa', 'penala', etc (sa-mi scuzati limbajul va rog).

Pe scurt nimanui nu-i place aici, toata lumea ii critica pe Romani (chiar si ei)... Si atunci? De ce nu se schimba nimic? De ce? Pentru ca niciunul din ei nu se opreste o clipa din fuga lor spre bogatie, glorie, victorie (cum vreti sa-i spuneti) sa se gandeasca cum ar putea sa-i ajute pe Romani. Este simplu zic eu. Daca ar incepe fiecare cu persoana lui, multe s-ar schimba aici. Ce-ar fii sa inchidem cu toti ochii si sa ne uitam un pic la noi, si sa facem abstractie de restul?

Vorbesc prostii stiu... Dar e tarziu, asa ca ma duc sa ma culc, caci maine ma asteapta o zi naspa. O sa am de aface cu doi Romani. Bleah!

Si totusi...

...stau si ma intreb cum naiba am reusit sa-mi imaginez ca totul se va schimba weekend-ul asta? De ce am crezut atat de tare in chestia asta, si de ce nu am reusit sa fac ceea ce imi propuneam intr-un post anterior? Ce anume? Sa renunt la vise... De ce nu reusesc sa ma opresc din sperat, si de ce nu pot sa accept realitatea care ma inconjoara? De ce tot timpul am asteptari atat de mari de la oamenii din jurul meu, si de ce tot timpul imi bun baza in altii?

Cam cat timp imi va lua sa inteleg ca nimanui nu-i pasa defapt, si ca pana la urma toata lumea este pentru el si atat? Cat timp imi va lua sa inteleg ca nimeni nu-ti va da nimic pe degeaba (de la o firmitura de paine pana la case, etc)... Nimeni nu-ti va da nimic daca prin acel lucru el va avea de pierdut. Caci nimeni nu va pierde nimic pentru tine.

Si totusi... de ce inca sper la toate aceste lucruri? Si totusi... de ce stiu in mintea mea ca sunt imposibile?

Si totusi... daca maine se va schimba totul?

7 in 7 vs 1 in 24

Dupa lungi discutii cu atatia stateam si ma gandeam cam cate au fost in pauzele mele :) Si mi-am pus mana in cap cand am inceput sa numar :D Acum nu ma laud, dar frate tot viata de 18 ani burlac e mai tare...

Deci voi astia indragostitii :) Terminati-va ma cu prostiile ca nu merita.... Stiti cat tine dragostea nu ? :) 2 saptamani (cifra nedocumendata asa ca nu-mi dati in cap :) ) Ce urmeaza numai e decat batjocura... Da va bateti joc unu de altu...

Asa ca luati aminte de la mine... Tot mai bine o cifra 7 in 7 decat 1 in 24 :) (cifre pentru aia destepti :P )

Ah si ca sa mearga cu postu uite si o melodie :P

Cand visele raman vise

Tresari! Si te trezesti... Totul e plin de lumina soarelui ce-ti intra printre jaluzelele dezordonat puse in fata ferestrei. E dimineata? Sau a trecut de ora pranzului? Nu vrei sa stii... Te ridici usor din pat si te arunci in scaunul calculatorului ce bazaie ca un aspirator vechi uitat aprins de multa vreme...

Da. A trecut de miezul zilei. Te ridici, fugi la baie sa te speli pe ochi. Inca auzi vocile ce-ti vorbeau acum cateva minute, dar cu cat incerci sa le dai mai multa atentie cu atat se pierd mai mult in miile de ganduri ce-ti invadeaza mintea : "nu uita sa te speli si pe dinti", "ah iar intarzii la servici", "ce mananc azi?", "sa o sun pe mama", "doamne ce somn imi este..."

Peste toate acestea unul se intipareste pe fruntea ta, ingrosat, si cu un mare semn de intrebare la sfarsit : "am visat? sau a fost real? se va intampla?"

Pai... NU! Inceteaza! Opreste-te! Fa orice poti, numai opreste-te din visat! Era atat de bine atunci cand noaptea era goala... Ce te-a facut sa visezi? Stiu stiu... Vorbele unor oameni, ce par a fi fost zise in zadar... vorbele unor oameni ce au vrut sa te ajute (spun ei) dar mai mult rau ti-au facut. Opreste-te am zis! Scutura-ti bine ochii, clateste-i cu apa rece, si deschide-i! Te-ai trezit? Era si timpul... Acum gandeste-te un pic! Ti-ai dat seama? Bravo!

Minunile nu exista! Suferi? Asa iti trebuie! Acum gata.... treci mai departe, si repeta-ti in minte : "A fost doar un vis! V-a ramane doar un vis!"

Un rasarit de negura

Atunci cand crezi ca totul se va schimba in bine, atunci sa te pregatesti sa te lovesti cel mai tare de zidul frumos colorat ce-ti sta in fata. Caci tot ceea ce vezi este doar o cortina pictata cu inselatoare culori de bucurie...

In spatele acesteia sta adevaratul zid, vechi, inalt cat cerul dintr-un beton rece si crapat ce pare a fi pus acolo de miliarde de ani. Degeaba incerci sa sari peste, degeaba incerci sa faci ceva... Nu vei putea face nimic. Poti sa plangi. Dar nu te va ajuta prea mult. Vei uda radacinile brazilor batrani ce stau ca soldatii in jurul zidului. Il vei face impenetrabil cu propriile-ti suferinte, iar sansele tale vor scade cu fiecare lacrima ce loveste pamantul...

Exista in schimb un lucru ce-l poti face. Nu te increde in oameni necunoscuti, caci ei ti-au desenat cortina frumos colorata. Nu crede in vise stupide, iar daca poti nu visa deloc. Nu-ti pune sperante in nimic si in nimeni. Suna dureros? Bun. Acum alege.... Durerea la inceput sa la sfarsit.

Eu le-am ales pe amandoua....

Romania? Sau toate?

Chiar asa sa fie de vina tara asta in care m-am nascut? Adica eu nu mai pot sa cred ca doar la noi este atat de penibila viata. Aseara la bere in loc sa radem sa ne distram, ne apucasem sa tinem lungi polemici pe subiectul 'posibilitatile tanarului roman'. Ce pompos suna! 

In fine... Si ne gandeam noi asa - cam cati bani ar trebuii sa castige un tanar ca sa poata sa plece de la mama si de la tata de acasa, sa-si ia casa lui, sa ia o fata frumoasa (eu n-as mai recomanda asta dar never mind) sa faca un copil, doi, trei, cati vrea? Deci? Cam cati? Cam multi zic eu. Si defapt nu eu. Societatea in care traim. Faceam un calcul. Eu castig destul de bine. La varsta mea, fara sa fiu calificat in domeniu (din punct de vedere al hartiilor) eu castig bine. Sunt foarte multi oameni in tara asta care au salariu mai mic ca al meu. Dar totusi... Eu, de 2 luni de zile mananc din an in pasti, si cel putin ultima luna am dat-o pe paine rau tare...  De ce? Pai pentru ca restul banilor se duc pe casa.

A! Nu! Nu mi-am cumparat casa. Chirie domnilor. Caci cam atat ne permitem deocamdata. Mai rau e ca dupa cum se vede orizontul, in curand nu o sa ne mai permitem nici atat. Si atunci ma intreb eu... Cum ar trebuii sa pornim in viata? Printre cutii de carton si PET-uri pe post pe perna?

Macar asa iti vor ramane bani de-un colt de paine-n plus....

Din categoria 'dedicatii'

Cred ca am intrat in perioada aia cand orice vers pe care-l aud ma face sa ma gandesc la problemele si la viata mea... Si nu stiu cum naiba reusesc sa mi le insusesc pe toate...

Never mind. E faina melodia asta :

http://www.meebo.com/share/kanye_video

Si uite si versurile :

In the night I hear 'em talk,
The coldest story ever told,
Somewhere far along this road
He lost his soul
To a woman so heartless...
How could you be so heartless... oh
How could you be so heartless?

How could you be so,
Cold as the winter wind when it breeze yo
Just remember that you talking to me though
You need to watch the way you talking to me yo
I mean after all the things that we been through
I mean after all the things we got into
And yo I know of some things that you ain't told me
And yo I did some things but that's the old me
And now you wanna get me back
And you gon' show me
So you walk around like you don't know me
You got a new friend
Well I got homies
But in the end it's still so lonely

In the night I hear 'em talk,
The coldest story ever told,
Somewhere far along this road
He lost his soul
To a woman so heartless...
How could you be so heartless... oh
How could you be so heartless?


How could you be so Dr. Evil
You're bringing out a side of me that I don't know
I decided we weren't gonna speak so why we up 3 a.m. on the phone
Why does she be so mad at me for, homie I don't know she's hot and cold
I won't stop, won't mess my groove up cause I already know how this thing goes,
You run and tell your friends that you're leavin' me
They say that they don't see what you see in me
You wait a couple months then you gon' see,
You'll never find nobody better than me

In the night I hear 'em talk,
The coldest story ever told,
Somewhere far along this road
He lost his soul
To a woman so heartless...
How could you be so heartless... oh
How could you be so heartless?


Talkin', talkin', talkin', talk,
Baby lets just knock it off
They don't know what we been through
They don't know 'bout me and you
So I got something new to see
And you just gon' keep hatin' me
And we just gon' be enemies
I know you can't believe
I could just leave it wrong
and you can't make it right
Im gon' take off tonight
In to the night...

In the night I hear 'em talk,
The coldest story ever told,
Somewhere far along this road
He lost his soul
To a woman so heartless...
How could you be so heartless... oh
How could you be so heartless? [2 times]