Fara sens

Intr-o tara in care nimic nu merge asa cum "Codul bunelor maniere" o spune a incerca sa faci bani din nimic este ca si cum ai incerca sa tranformi apa in vin precum Iisus Hristos. Doar o minune te poate face sa iesi din acea linie de plutire pe care o mare parte din afaceristii autohtoni stau de ceva amar de vreme. Directii ar fi doua. In sus sau (logic !) in jos.

Din pacate multe firme mici cad prada ecoului produs de natiune ce striga in continuu "Criza!!!". Nimeni nu isi da seama ca fiecare silaba adaugata acestui cuvant nu face altceva decat sa ne scufunde mai mult in ceea ce putem intitula cu usurinta "starea de amorteala a consumatorului". Da a consumatorului. Nu sunt eu expert economic sau mai stie cine stie ce, dar imi dau seama ca multe din efectele "crizei" se datoreaza faptului ca din ce in ce mai multa lume inchide fermoarele la buzunare, abtinandu-se sa cumpere tot ceea ce este in afara strictului necesar. Astfel produsele raman pe rafturile magazinelor iar producatorii dau faliment. De aici oameni fara job-uri, de unde rezulta fara sa vrem oameni care nu cumpara ca nu au cu ce nu ca nu ar vrea. Si de aici se cam duce tot.

Si defapt ce vreau sa zic... Mai nimic concret, precum in celalalte post-uri ale mele. Ci doar vreau sa subliniez niste intrebari la care nu am gasit raspuns inca. Intrebari precum "cum sa faci rost de un credit atunci cand ai nevoie de el?" Caci stim cu totii ca in Romania bancile dau bani numai celor care nu au nevoie de ei. Mai adaug acestei intrebari si pe cea cu "ce pot sa fac sa-mi iau o casa la inceput de viata?" sau pe cea cu "am vreo sansa sa strang intr-o viata ceva cat sa pot las si copiilor mei ceva?"

Daca ultima este prea pompoasa, imi cer scuze, dar pana la urma nu de asta traim? Sa lasam aici ceva suflete care, precum noi, incearca sa-si gaseasca un rost printre atatia altii... Si daca tot ii "aruncam" in acest iad de pe pamant, nu ar fi fain sa le poti oferii un pic de lumina? Ar fi. Dar ajung la intrebarea din paragraful anterior... Cum? Si ce?

In fine... Un pot fara sens... Mi-e somn!

Intrebari

• Ce este dragostea?
• Cum o simti, si cand stii ca te-ai indragostit?
• Are aceasi valoare pentru toti oamenii carora le zici "Te iubesc" ?
• Ramane la fel de vesela si scumpa pentru toata viata?
• De cate ori iubeste un om?
• Si de ce?
• Se opreste vreodata?
• Este egoist cand zice te iubesc?
• Sau se gandeste la celalalt?
• Si totusi... ce inseamna?
• Cand ai dreptul?
• Si cat de mult trebuie sa spui?
• Trebuie sa fie secret?
• Sau poti da anunt in ziar?
• De ce scriu despre asta?
• De ce intreb ce intreb?
• Exista cineva care stie sa raspunda?
• Cand stiu ca am raspuns la una dintre ele?
• Cum face omul sa se opreasca din intrebat?
• Daca se opreste nu moare?
• Intrebari idioate?
• Si ce daca?
• Vreau sa fi aici, stii?
• Sa ma vezi seara inainte sa adormi ar fi super?
• Si daca plec si vin la tine?
• M-ai primii?
• Sau daca-ti zic ca ma gandesc la ochii tai non-stop?
• Si daca vreau sa te fur de la lume e rau?
• Din nou intrebari idioate?
• Daca nu-mi pasa de nimic decat de tine mai sunt idioate?
• Daca scriu tot ce scriu m-am indragostit?
• Si daca da... e rau?
• Si daca nu... e bine?
• Ce-ai spune daca ti-as zice "te iubesc" ?
• M-ai crede ?
• Si daca nu, ce-as putea face?
• Mai are rost sa intreb?
• Mie mi-e dor... tie?
• Vrei sa stii un secret?
• Ma lasi sa spun "si"?
  
• Sau vrei sa-l spun asa?
• Te-ai suparat?
• Ma suni?
• Ma iubesti ?
• Ai grija de tine da?

In zadar?

Cine imi poate spune cat dureaza durerea? Cine imi poate spune cat de multa speranta trebuie sa am ca intr-o zi asa din senin va inceta sa ma doara? De ce nu pot inchide ochii fara plang, si de ce nimic nu ma poate face sa rad?

De ce trebuie sa ma despart de lumea in care traiesc prin munca, si de ce mi se pare aceasta fara nici un rost? De ce nimic din ceea ce realizez nu ma mai incanta, si de ce nu mai imi gasesc un loc printre atatea milioane de visatori?

Cum ar trebuii sa-mi petrec timpul fara sa simt, si cum ar trebuii sa traiesc fara sa gandesc? Cum ar trebuii sa inchid ochii inainte sa adorm, si ce anume ar trebuii sa visez ca sa dispara?

Ma doare... si in loc sa-mi treaca ma afunda mai tare in negura ce ma incojoara... Am sperat, am luptat cu mine, am jurat pentru mine, dar degeaba... Mult nu mai pot.

Nu e in zadar a mea viata nu?

Stop! Rewind! Delete! Start over...

De acord... M-am oprit. Am derulat... Nu pot sa sterg... "File in use or access denied!" :| Ce ma fac? Am dat play - doare ca dracu de tare! Stop din nou, rewind, delete... Tot eroare!

Am incercat de atatea si atatea ori, si nimic din ce fac nu merge... Am incercat cu zapada, am incercat cu apa sarata, am incercat cu bere, am incercat cu tigari... Nimic nu ii poate face nimic. Multi mi-au zis sa sar peste, sa nu mai sterg... Dar nu mai am loc de nimic. Tot discul e plin...

Start over? Direct? No way... In schimb cred ca... da... da da! Am sa plec. Am sa incerc sa plec, sa ma duc acolo unde nimeni nu-mi va vedea discul plin cu date fragmentate...

Pana atunci fereastra de la antivirus imi va rasarii in cap in fiecare minut amintindu-mi ca ale lui definitii sunt invechite si ca nu ma mai poate proteja... Nici nu mai are ce. Sunt un o epava de 20 de ani ce a cazut pe fundul marii si nu mai are nici un rost sa o salvezi. Nici nu mai vreau... Vreau doar sa... plec de aici de la voi!

Cin cin!

Cheers! Sau noroc daca asa va place. Oricum ia-ti zice eu va urez acelasi lucru, si anume : noroc! Eu n-am avut parte, si ca sa nu raman cu o impresie atat de penala asupra lumii sper ca macar voi sa aveti...

Stau in CT la 11:25 noaptea si astept ca blonda de dupa tejghea sa-mi dea shaorma pe care am comandat-o... Cum dracu fac ca tot timpul ajung unde am fost cu EA... Ce penala e faza :) defapt eu nu faza. Stau ca un 'dobi' si ma plang de atata vreme in loc sa-mi vad de ale mele...

Never mind! M-am simtit super weekend-ul asta si va promit ca ma intorc aici si data viitoare am sa va urez 'cin cin' fara sa ma doara!

Pana atunci, noroc!

Saved...

Daca as avea timp, bani si resursele necesare m-as fi apucat sa fac un film... Nu despre mine, ca nu-s asa egoist... N-as fi vrut sa pun realitatea pe o pelicula asa subtire. Mi-ar fi fost frica sa nu cumva sa o rup. In schimb mi-ar fi placut sa inventez, sa pictez cu mintea tot ce mi-ar place sa se intample cu viata mea. Am mai scris eu un fel de inceput de 'autobio' si-i spusesem 'Unu...' Filmul n-ar fi avut acelasi nume. Nimeni nu ar fi fist singur, suparat sau trist. Nu ar fi fost nori pe cer, iar oamenii ar fi fost mai buni.

M-as fi apucat de demult sa pictez scene, decoruri, costume dar nu mi-am gasit niciodata inceputul. Azi l-am gasit! Ciudat in schimb. Nu mai vreau sa dau nimanui din ce e al meu. Asa ca nu voi mai incerca sa-mi pictez gandurile. Vreau tot ce am azi sa ramana al meu.

Si de acum incolo asa...

Seven pounds...

E tarziu... Stau ca deobicei in scaunul mare cu rotile din camera mea... Sunt singur. A inceput sa nu mai doara atat de tare. M-am obisnuit cu ideea de a sta in liniste, si incepe sa imi si placa. Nu trebuie sa vorbesc cu nimeni, fac ce vreau, cand vreau... Sincer, nu fac nimic niciodata, dar macar exista posibilitatea...

M-am obisnuit sa plec de acasa dimineata, sa ajung la birou sa ma asez in fata celor doua calculatoare ale mele si sa lucrez. M-am obisnuit sa-mi arunc jumatate din bani pe taxi-ul de la 1-2 dimineata, sau sa alerg (atunci cand nu am bani) undeva putin trecut de 11 de la servici pana in statia de metrou Unirii. A inceput sa-mi placa si Soseaua Giurgiului noaptea tarziu. Nu este nimeni pe strada. Doar in jurul orei 12 mai apar baietii de la salubrizare ce matura in liniste marginea soselei. In rest e liniste... Mai vezi cate o masina de politie care patruleaza cu girofarele aprinse, si din cand in cand mai trece si cate un maniac vitezoman despre care poti sa zici ca mai are un pic si-si ia zborul...

Am devenit un mic vampir, ce nu mai suporta lumina soarelui (zilele trecute ma dureau ochii tare cand in miezul zilei a trebuit sa fac o 'plimbare' pana la unul din service-urile unei mari companii de PC-uri de prin tara)... Nu mai stiu cum arata peretii camerei mele, caci nu am mai aprins lumina de ceva vreme. Nu mai stiu cum suna o melodie caci mi s-a facut frica sa mai ascult versuri ce nu fac altceva decat sa te minta. Creierul meu s-a blocat intr-un sant adanc pe marginea caruia sunt inscriptionate mii de coduri, virgule, semne si expresii ce pentru unii nu sunt altceva decat niste heroglife egiptene. Din cand in cand santul se micoreaza iar cand marginile lui incep sa-mi atinga pieptul incepe sa ma doara. Dar nu e nimic nou. Sentimentul de vid pe care-l am in jurul inimii nu ma va parasii curand, si fara el n-as reusii sa inghit atata fum de tigara cu care ma droghez ori de cate ori ochii se usuca si vor sa planga.

Nu mai stiu ce e apa. Ai mei sefi m-au obisnuit cu cafeaua de jumate de litru de dimineata plus doza zilnica de cel putin un litru de Cola. De mancat e mai grele. Acasa nu e nimic ca nu am cu ce, iar atunci cand am avut nu am avut de unde. Singurul non-stop ce ma tinea 'in priza' a disparut, iar singurul magazin in zona este benzinaria din capul strazii pe care o vizitez destul de rar, si atunci doar pentru o alimentare proaspata cu tutun.

Nu ies, nu ma vad cu nimeni. Nici nu vreau. Am destul timp in viata. Imi e frica sa nu devin ceea ce americanii numesc 'workoholic'. Nu ca as avea ceva de pierdut (ba chiar mi-ar place sa castig mai mult de pe chestia asta), in schimb imi e frica de acele cercuri in care deschiderea se face cu 'Buna sunt x-ulescu' De ce? Pentru ca nu as stii sa le spun cine sunt. M-as putea prezenta simplu: un om. Dar nu ma mai simt demult asa...

Vi s-a intamplat vreodata sa vi se ofere ceva pentru nimic de la cineva pe care nu cunoasteti iar acel ceva sa fie atat de mult incat sa stiti ca o viata intreaga nu ati putea sa munciti destul pentru a obtine acel lucru? Mie da. Si odata cu filmul numit in titlu am inceput sa-mi pun semne de intrebare asupra multor lucruri. Si am inceput sa cred ca totusi toate au o legatura... Si ca nimic nu este de la sine.

Ca imi e bine sau nu asta nu o stiu. Bine nu a fost! O sa fie? Da. Cum? Depinde de circumstante, in schimb orice ar fi am sa incerc tot posibilul sa fac ceva astfel incat atunci cand va fi sa plec de aicia de la voi sa raman inca o viata alaturi de voi.

Wow! Suna creapy! Don't mind me, caci n-am vrut gand ascuns. In schimb zilele astea m-am oprit din plans. Si acum trebuie sa fug. De mine, de Mickey, de omul care am fost. Orice ar fi, vor fi anumiti oameni ce-si vor aduce aminte. Si cand o vor face... Mickey nu va mai fi el.

Xax PRO

Asa se numeste primul meu joc scris de mine cap coada pentru iPhone OS 2.0 (sau mai mare). Xax PRO e o modificare a unui cunoscut joc mai vechi (Attax) cunoscut de unii si sub numele de Reversi.

In principiu ai o plansa de bord si 2 piese de inceput. Exista si un adversar care ca si tine are acelasi numar de piese. Incepeti sa mutati piesele pe tabla. Exista 2 metode. Sa mutati o patratica distanta (si piesa 'se va clona') sau 2, si piese isi va schimba pozitia. De fiecare data cand veti muta langa o pise adversa, aceasta isi va schimba culoarea in culoarea voastra... La sfarsit, logic, trebuie sa ai cele mai multe piese pe tabla...

Daca vreti sa vedeti niste poza mergeti aici. Veti vedea acolo si o prezentare la jocul ce urmeaza sa-l lansaez saptamana asta (sau viitoare, caci depinde de cei de la Apple cum se misca cu aprobarea). Propeller. Dar despre el alta data ;)

Cheers !

P.S: Cat despre mine. Sunt super OK! :D deci am avut cel mai tare weekend din ultimile 7 luni de zile :D Va pup !

Rasarit?

Si? Daca ceva se schimba? Daca totusi undeva din norii ce stau deasupra mea de atata timp iese o raza de soare in sfarsit? Daca totul incepe sa se dizolve incet incet, iar durerea dispare 'precum magaru in ceata'?

Well...Da! In sfarsit ma simt un pic liber. Liber de toate cacaturile (scuzati) pe care viata asta nenorocita (altfel nu o pot numii inca) mi le tot pune deasupra capului de ceva vreme. Am reusit sa ma obisnuiesc cu ideea de a ramane singur intr-o lume in care nimanui nu-i pasa cu adevarat, si m-am obisnuit cu ideea ca daca vrei sa faci ceva curat trebuie sa muncesti de 10 ori mai mult daca vrei sa obtii ceea ce doreai.

Ma chinui de trei zile sa termin post-ul asta, dar acest "Rasarit" pe care il prevad ma tine ocupat 99% din zi... Nu mananc, nu dorm, nu ies, nu fac nimic. Muncesc. Ca un "workoholic" care-si satisface poftele viatii prin munca. Nu mai am vise, si nici sperante pentru nimic, deci imi este usor. Ma trezesc dimineatza dupa cele 2-3 ore de somn si plec spre servici. Imi salut sefii (intr-o engleza pocita caci abia vorbesc de somn ce-mi e) zambesc si ma asez pe scaunul din bucataria biroului. Astept... sa fiarba cafeaua ce in sfarsit a inceput sa-si faca si la mine efectul. Ma uit la fiecare picatura din filtru cum se scurge in bolul mare de sticla si fac tot felul de analogii SF pe care in alt moment al zilei n-as fi in stare sa le fac.

Azi EL iar mi-a luat-o inainte (ca deobicei) si a scris lucruri pe care le gandesc si le simt la fel... Ma linisteste un pic sa stiu ca nu sunt singurul, in schimb ma raneste si mai mult faptul ca prin ceea ce zice imi arata ca totusi lumea e chiar atat de nenorocita precum am presimtit....

Imi e dor... de ea, de noi, de mine... Imi e dor sa ma trezesc raspunzand la telefonul prin a carui difuzor puteam sa o aud... Imi e dor de prea multe, si stiu ca nimic nu mai este si nu va mai fi. Inca merg pe strazi si-mi vorbesc de unu singur ca si cum i-as vorbi... Nu rade. Nu-s nebun, imi dau seama, ma opresc imediat, ma cert, si plang... Nu dupa ea. Ci dupa mine.

Am murit.

Scheiße

Scheiße - cam asa as caracteriza multe chestii din viata mea. Ce inseamna ? Pe romaneste? Neah ca suna prea urat. Shit! Seamana oleaca cu expresiile de la Hollywood si deci e mai fain. Insa Scheiße e chiar special :) Si pentru ca tot sunt atat de suparat pe ea viata am sa-i dedic si o melodie :



Trebuie sa recunosc ca incep sa-mi placa gagicile astea de la Tic Tac Toe. Mi se par super OK. Pacat ca vorbesc Scheiße tot timpul :) - bine! recunosc am avut noroc cu versiunea asta in engleza...

Blog-ul

este un psiholog ce lucreaza part-time zicea EL . Zice el acolo ca relatia pe care o are cu blog-ul este precum relatia tata-fiu maltratat. Blog-ul in cea de--a doua pozitie bineinteles...

Nu cred ca ma pot pune in postura lui... Nu fac parte nici din categoria (pe care tot el a definit-o) de oameni destepti ce demonstreaza asta cu ajutorul blog-ului. Am inceput sa scriu de naspa ce imi era de unu singur... Si in loc sa dau banii pe o licenta de Word (vb aia nu piratez programele :">) mi-am ales un loc free unde ca din minune se mai trezeste un Anonymus sa-mi mai dea un sfat, sa ma mai injure un pic, sa-mi zica si bravo cateodata...

E ciudat cum poate cineva sa vorbeasca cu un <"textarea"> (a se vedea asta) de parca ar vorbii cu 15.000 de oameni deodata. Dar functioneaza. Si te face sa te simti ca un mic Hitler care tine un discurs despre invadarea Frantei.

In fine... Dintr-una in alta am uitat ce vroiam sa zic. Ah da! Nu uitati voi astia blog-eri si blog-arite (scuzati neologismele). Nu uitati ca daca nu erau ei Blogspot, Wordpress, si toti ceilalti ati fii ramas la vechile jurnale incuiate cu cheia ascunse prin fundul (da suna aiurea) dulapului. Deci din cand in cand inainte sa incepeti sa aruncati miile de litere in el, nu uitati sa puneti cate o fisa pentru salariul sau de psiholog part-time.

Fisa mea : merci !

7 in 7 vs 1 in 24

Dupa lungi discutii cu atatia stateam si ma gandeam cam cate au fost in pauzele mele :) Si mi-am pus mana in cap cand am inceput sa numar :D Acum nu ma laud, dar frate tot viata de 18 ani burlac e mai tare...

Deci voi astia indragostitii :) Terminati-va ma cu prostiile ca nu merita.... Stiti cat tine dragostea nu ? :) 2 saptamani (cifra nedocumendata asa ca nu-mi dati in cap :) ) Ce urmeaza numai e decat batjocura... Da va bateti joc unu de altu...

Asa ca luati aminte de la mine... Tot mai bine o cifra 7 in 7 decat 1 in 24 :) (cifre pentru aia destepti :P )

Ah si ca sa mearga cu postu uite si o melodie :P

Un rasarit de negura

Atunci cand crezi ca totul se va schimba in bine, atunci sa te pregatesti sa te lovesti cel mai tare de zidul frumos colorat ce-ti sta in fata. Caci tot ceea ce vezi este doar o cortina pictata cu inselatoare culori de bucurie...

In spatele acesteia sta adevaratul zid, vechi, inalt cat cerul dintr-un beton rece si crapat ce pare a fi pus acolo de miliarde de ani. Degeaba incerci sa sari peste, degeaba incerci sa faci ceva... Nu vei putea face nimic. Poti sa plangi. Dar nu te va ajuta prea mult. Vei uda radacinile brazilor batrani ce stau ca soldatii in jurul zidului. Il vei face impenetrabil cu propriile-ti suferinte, iar sansele tale vor scade cu fiecare lacrima ce loveste pamantul...

Exista in schimb un lucru ce-l poti face. Nu te increde in oameni necunoscuti, caci ei ti-au desenat cortina frumos colorata. Nu crede in vise stupide, iar daca poti nu visa deloc. Nu-ti pune sperante in nimic si in nimeni. Suna dureros? Bun. Acum alege.... Durerea la inceput sa la sfarsit.

Eu le-am ales pe amandoua....

Soon...

"So you think you can stone me and spit in my eye.
So you think you can love me and leave me to die.
Oh, baby, can't do this to me, baby,
Just gotta get out, just gotta get right outta here."

Da, vreau sa plec... Unde? Nu stiu. Cat mai departe de tot. Vreau sa incep o viata noua. Plec la propriu-zis? Nu. Dar ma tem ca voi trebuii sa 'omor' pe cineva. Uf uf asta suna urat. Nu la propriu din nou. Pe mine trebuie. Da da... pe mine. No more Mickey.

Ah nu. Nu-s vreun EMO handicapat (cu toate ca probabil sunt pe aproape, FOARTE aproape sa-mi pierd mintile in lumea asta ametita si fara nici un sens concret).

Pentru inceput am sa incetez sa scriu prostii pe aici. M-am saturat sa ma plang degeaba :) Nu are nici un efect... Nici nu ma face sa ma simt mai bine nici nu cred ca are un efect pozitiv aspura imaginii mele (nu ca mi-ar pasa prea tare, dar macar asa de obraz).

So goodbye, and welcome!

Hainele, masinile, si increderea

"ma enerveaza k vad ca faci greseli ... si stiu k imi usuc gura aiurea.. k nu asculti ne nimeni" - asta imi zicea cineva de curand... Si ma tot intreb cand o sa inceteze lumea sa zica ca fac greseli... Probabil cand am sa ma opresc eu sa le fac. Bun! Dar ce greseli fac? Asta nu prea a reusit nimeni sa-mi raspunda. Ah ba da... Unii zic unele, altii zic altele (fiecare cu ce-i intereseaza). Ca nu ma imbrac de firma, ca nu ma dau in vant dupa fite, ca am incredere in oameni, astea-s unele din greselile pe care mi le reproseaza lumea...

Daca pana acum am considerat ca ei erau cei anormali si sariti de pe fix incep sa ma intreb daca nu cumva eu sunt ala tampit. Din ce in ce mai multa lume zice aceleasi lucruri, se uita dupa aceleasi lucruri si vrea un singur lucru. Sa profite de lumea din jur, direct sau indirect, cu scopul final de a iesii ei in castig (material sau sentimental - cu toate ca pe partea sentimentala nu prea se mai agita nimeni).

Si atunci stau si ma intreb. Oare eu chiar atat de anormal sunt? Sunt. Am incredere in oameni, incerc sa le fac pe plac. Faci pe plac odata, ei vor si a 2-a oara, si a 3-a, si nu se vor mai oprii... O sa-mi ies din sarite, fac urat, si BINGO! Ajung pe pozitia aia de om de rahat, caci nu mi-am mai tinut gura. Sa zicem ca aici ii inteleg pe toti cei care ma critica din punctul asta de vedere. OK! Deci am taiat increderea de pe lista. NEXT!

Ce era? A da... Toale de firma... Hai sa vedem... Ma duc in club imbracat normal, cu suma de bani necesara in portofel (a se intelege multi bani). Nimeni nu se uita la mine zic ei caci sunt imbracat 'naspa'. Si daca aveam Nike scris pe piept si faceam cum am vazut pe unu prin Unirii care tipa in gura mare la telefon ca-si ia adidasi Nike era mai bine? Asa zic ei. Eh. Aici nu m-am convins, si nu o sa ma convinga cred nimeni. Eu nu-s PRO chestiilor astea, si aici nu pot oricat.

Altceva... Masina. Dacia vs. BMW... Zic eu ca al 2-lea castiga detasat. De acord cu voi. Dar hai sa vedem, te opresti in fata caminului si o astepti pe EA. Vine fuga fuga la masina ta (a 2-a din cele de mai sus) deschide usa si intra in masina. Tu un flegmos deala nenorocit, te uiti la ea si urlii sa-si miste curu mai repede... Cam asa ceva ar trebuii sa fiu? Ah nu. Stiu! Se poate si altfel. Da am stat si eu cu curu in asa ceva si zic eu ca n-am fost deloc asa. Deci cade si chestia asta, caci din punctul meu de vedere este irelevant. Nu masina face omul. Masina e doar un surplus de confort in viata, iar pentru voi cei care va uitati dupa masini, nu uitati ca in orice minut in care rotile ei se invart, fiarele alea care va inconjoara pot disparea. Cum? Un accident, ti-o fura, i-a foc, o pierzi, ramai fara bani, orice! E doar o bucata de fier.

Deci asa ca idee. Am priceput un lucru. Si am sa-l incerc. Masina, haine, alte prostii ? Nu conteaza. Increderea? ZERO! M-am saturat sa ma calce oamenii in picioare. Orice ar fi ei.

P.S: te rog nu te supara pe mine, am incercat sa nu te implic prea mult :)

Cui nu-i place sa nu citeasca

Da am mai vazut pe 10.000 de blog-uri expresia. Dar pe bune, o consider necesara din moment ce in fiecare zi se gaseste careva care sa ma ia la ture ca de ce-mi public aceste ganduri de cacat... Pai nu stiu de ce. Si nu am o tinta anume. Pur si simplu ma descarc eu... pentru mine.

Am considerat un mod usor si la indemana prin care sa-mi alung gandurile naspa care ma tin in plans cu orele (of doamne o sa ziceti - are 20 de ani, e si baiat da se plange continuu). Well da. Asta e! Sunt slab poate, sau poate naiv si am crezut in niste chestii in care nu trebuia sa cred. Am facut sperante ca pot face ceva in viata de care sa fiu mandru, dar n-am reusit sa fac chestia asta (si in + n-am facut pe nimeni mandru de mine pana acum - cred ca asta doare cel mai tare).

Never mind. Cum ziceam. Nu-ti place, ma consideri pusti, sau patetic, sau cum vrei tu? E problema ta. Eu am sa scriu pana atunci cand n-o sa mai simt nevoia.

Pana atunci... Raman doar eu. Unu.

Ganduri pierdute pe tastatura

Stau. Respir fumul dintr-un filtru de tigara demult fumat... Nu. Nu merg la servici. Cica lucrez de acasa. Nu mult, doar cat sa-mi intre-n suflet starea de amorteala si de nepasare pentru tot ce este dincolo de peretii camerei mele.

Am langa mine sticla de apa, painea si pate-ul din care mai gust din cand in cand. Incerc sa nu fiu pofticios, caci munca mea de 24 de ore pe zi nu prea face fata poftelor mele. M-am desfatat destul in weekend deci acum trebuie sa stau cuminte vreo luna de zile.

E urata viata. Ai zice la prima vedere. In schimb incepe sa-mi placa. Cu toate cele care o ofera ea. Certuri, dezamagiri, bucurii, prieteni, oameni jalnici, betivanii de pe strazi, cersetorii de la metrou, toti dau un pic de culoare pe lumea asta. Dar cum ramane cu mine? In tot acest portret bine pictat de catre cineva, eu.... eu unde sunt? Eu ce importanta am? Eu cu ce ma aleg. Am 20 de ani dar imi pun intrebarile unui om care a trecut printr-o viata intreaga. E anormal! Dar totusi, ce e normal?

Nu ramane altceva de facut decat sa apasa in continuare butoanele tastaturii pe care o cunosc mai bine decat propria-mi fata, si sa le las sa se topeasca in cuvinte bine cifrate ce ulterior te vor face pe tine cititorule sa vezi diferite chestii pe monitorul de pe care citesti acum aceste balarii (imi cer scuze pentru cuvintele de genu).

Bun atunci. Am sa ma intorc la ale mele, incepand cu uzualul < ?php incercand sa deschid odata cu acesta si o noua bucata din viata.

Ar trebuii sa fac ceva cu mine. Nu stiu inca ce.

Din categoria 'dedicatii'

Cred ca am intrat in perioada aia cand orice vers pe care-l aud ma face sa ma gandesc la problemele si la viata mea... Si nu stiu cum naiba reusesc sa mi le insusesc pe toate...

Never mind. E faina melodia asta :

http://www.meebo.com/share/kanye_video

Si uite si versurile :

In the night I hear 'em talk,
The coldest story ever told,
Somewhere far along this road
He lost his soul
To a woman so heartless...
How could you be so heartless... oh
How could you be so heartless?

How could you be so,
Cold as the winter wind when it breeze yo
Just remember that you talking to me though
You need to watch the way you talking to me yo
I mean after all the things that we been through
I mean after all the things we got into
And yo I know of some things that you ain't told me
And yo I did some things but that's the old me
And now you wanna get me back
And you gon' show me
So you walk around like you don't know me
You got a new friend
Well I got homies
But in the end it's still so lonely

In the night I hear 'em talk,
The coldest story ever told,
Somewhere far along this road
He lost his soul
To a woman so heartless...
How could you be so heartless... oh
How could you be so heartless?


How could you be so Dr. Evil
You're bringing out a side of me that I don't know
I decided we weren't gonna speak so why we up 3 a.m. on the phone
Why does she be so mad at me for, homie I don't know she's hot and cold
I won't stop, won't mess my groove up cause I already know how this thing goes,
You run and tell your friends that you're leavin' me
They say that they don't see what you see in me
You wait a couple months then you gon' see,
You'll never find nobody better than me

In the night I hear 'em talk,
The coldest story ever told,
Somewhere far along this road
He lost his soul
To a woman so heartless...
How could you be so heartless... oh
How could you be so heartless?


Talkin', talkin', talkin', talk,
Baby lets just knock it off
They don't know what we been through
They don't know 'bout me and you
So I got something new to see
And you just gon' keep hatin' me
And we just gon' be enemies
I know you can't believe
I could just leave it wrong
and you can't make it right
Im gon' take off tonight
In to the night...

In the night I hear 'em talk,
The coldest story ever told,
Somewhere far along this road
He lost his soul
To a woman so heartless...
How could you be so heartless... oh
How could you be so heartless? [2 times]

Nie wieder

'Nie wieder' sau 'Never again' sau 'Niciodata din nou'. Cititi cum vreti sau in ce limba vreti...

Asta e ce simt acum...



Uite si versurile traduse cu Google deci scuzati greselile...

Show me not to
Because you know exactly, it's not like you think
It is much worse, it is forever
Glotz am not so
I must tell you this now because it is what it is
It does hurt quite a while, but I go '
Starr'm not so
Because I werd 'you do not say what you want to hear
Ich glaub's ja myself, but I want you

Never again to kiss
Because I want you
Never again miss
I want you
Never kiss again, never again miss

Attempt ', to me versteh'n
I had a dream, but was probably too good
Let me go, let me geh'n
Show me not to
I think you your tears, but it does not alter the fact
Ich glaub's ja myself, but I want you

Never again to kiss
Because I want you
Never again miss
I want you
Never kiss again, never again miss

Never again kiss, miss
Because you have not checked, our image is long torn
Why can I not forget thee, why can not you take me geh'n?
Your truth is not mine, so you'll never understand me
You, always you, only you let me in Ruh '
I've believed you hear me
You've never asked you a question, it is not spared
There too, as it is
Because it is too late
Because I want you never again, never again kiss

Never again miss
Ich glaub's ja does not
But I want you

Never again to kiss
Because I want you
Never again miss
I want you
Never kiss again, never again miss

Ce ma schimba?

Cel mai ciudat lucru mi s-a intamplat azi... Azi a fost a multa oara in viata mea cand cineva, un om necunoscut mi-a spus ca se poate deschide in fata mea si ca imi poate zice orice... Cuvintele precum "nu esti ca restu" ma fac sa plang aproape... E exact acelasi sentiment pe care-l am cand lumea imi zice "tu esti Mickey".

Nu mai vreau sa fiu asa :( ce am? Nu sunt decat eu... De ce trist? Pentru ca au fost cateva persoane care o data mi-au zis aceleasi lucruri dar astazi nu mai sustin acelasi lucru... Ba in schimb am ajuns o persoana non-grata. Ce am auzit azi m-a speriat :( nu mai vreau ca lumea sa ma vada asa :( vreau sa fiu un pion din grupul "ceilalti"

Vreau sa stiu ce ma schimba :(