Cand visele raman vise

Tresari! Si te trezesti... Totul e plin de lumina soarelui ce-ti intra printre jaluzelele dezordonat puse in fata ferestrei. E dimineata? Sau a trecut de ora pranzului? Nu vrei sa stii... Te ridici usor din pat si te arunci in scaunul calculatorului ce bazaie ca un aspirator vechi uitat aprins de multa vreme...

Da. A trecut de miezul zilei. Te ridici, fugi la baie sa te speli pe ochi. Inca auzi vocile ce-ti vorbeau acum cateva minute, dar cu cat incerci sa le dai mai multa atentie cu atat se pierd mai mult in miile de ganduri ce-ti invadeaza mintea : "nu uita sa te speli si pe dinti", "ah iar intarzii la servici", "ce mananc azi?", "sa o sun pe mama", "doamne ce somn imi este..."

Peste toate acestea unul se intipareste pe fruntea ta, ingrosat, si cu un mare semn de intrebare la sfarsit : "am visat? sau a fost real? se va intampla?"

Pai... NU! Inceteaza! Opreste-te! Fa orice poti, numai opreste-te din visat! Era atat de bine atunci cand noaptea era goala... Ce te-a facut sa visezi? Stiu stiu... Vorbele unor oameni, ce par a fi fost zise in zadar... vorbele unor oameni ce au vrut sa te ajute (spun ei) dar mai mult rau ti-au facut. Opreste-te am zis! Scutura-ti bine ochii, clateste-i cu apa rece, si deschide-i! Te-ai trezit? Era si timpul... Acum gandeste-te un pic! Ti-ai dat seama? Bravo!

Minunile nu exista! Suferi? Asa iti trebuie! Acum gata.... treci mai departe, si repeta-ti in minte : "A fost doar un vis! V-a ramane doar un vis!"