Ganduri pierdute pe tastatura

Stau. Respir fumul dintr-un filtru de tigara demult fumat... Nu. Nu merg la servici. Cica lucrez de acasa. Nu mult, doar cat sa-mi intre-n suflet starea de amorteala si de nepasare pentru tot ce este dincolo de peretii camerei mele.

Am langa mine sticla de apa, painea si pate-ul din care mai gust din cand in cand. Incerc sa nu fiu pofticios, caci munca mea de 24 de ore pe zi nu prea face fata poftelor mele. M-am desfatat destul in weekend deci acum trebuie sa stau cuminte vreo luna de zile.

E urata viata. Ai zice la prima vedere. In schimb incepe sa-mi placa. Cu toate cele care o ofera ea. Certuri, dezamagiri, bucurii, prieteni, oameni jalnici, betivanii de pe strazi, cersetorii de la metrou, toti dau un pic de culoare pe lumea asta. Dar cum ramane cu mine? In tot acest portret bine pictat de catre cineva, eu.... eu unde sunt? Eu ce importanta am? Eu cu ce ma aleg. Am 20 de ani dar imi pun intrebarile unui om care a trecut printr-o viata intreaga. E anormal! Dar totusi, ce e normal?

Nu ramane altceva de facut decat sa apasa in continuare butoanele tastaturii pe care o cunosc mai bine decat propria-mi fata, si sa le las sa se topeasca in cuvinte bine cifrate ce ulterior te vor face pe tine cititorule sa vezi diferite chestii pe monitorul de pe care citesti acum aceste balarii (imi cer scuze pentru cuvintele de genu).

Bun atunci. Am sa ma intorc la ale mele, incepand cu uzualul < ?php incercand sa deschid odata cu acesta si o noua bucata din viata.

Ar trebuii sa fac ceva cu mine. Nu stiu inca ce.