Blog-ul

este un psiholog ce lucreaza part-time zicea EL . Zice el acolo ca relatia pe care o are cu blog-ul este precum relatia tata-fiu maltratat. Blog-ul in cea de--a doua pozitie bineinteles...

Nu cred ca ma pot pune in postura lui... Nu fac parte nici din categoria (pe care tot el a definit-o) de oameni destepti ce demonstreaza asta cu ajutorul blog-ului. Am inceput sa scriu de naspa ce imi era de unu singur... Si in loc sa dau banii pe o licenta de Word (vb aia nu piratez programele :">) mi-am ales un loc free unde ca din minune se mai trezeste un Anonymus sa-mi mai dea un sfat, sa ma mai injure un pic, sa-mi zica si bravo cateodata...

E ciudat cum poate cineva sa vorbeasca cu un <"textarea"> (a se vedea asta) de parca ar vorbii cu 15.000 de oameni deodata. Dar functioneaza. Si te face sa te simti ca un mic Hitler care tine un discurs despre invadarea Frantei.

In fine... Dintr-una in alta am uitat ce vroiam sa zic. Ah da! Nu uitati voi astia blog-eri si blog-arite (scuzati neologismele). Nu uitati ca daca nu erau ei Blogspot, Wordpress, si toti ceilalti ati fii ramas la vechile jurnale incuiate cu cheia ascunse prin fundul (da suna aiurea) dulapului. Deci din cand in cand inainte sa incepeti sa aruncati miile de litere in el, nu uitati sa puneti cate o fisa pentru salariul sau de psiholog part-time.

Fisa mea : merci !