Rasarit?
Si? Daca ceva se schimba? Daca totusi undeva din norii ce stau deasupra mea de atata timp iese o raza de soare in sfarsit? Daca totul incepe sa se dizolve incet incet, iar durerea dispare 'precum magaru in ceata'?
Well...Da! In sfarsit ma simt un pic liber. Liber de toate cacaturile (scuzati) pe care viata asta nenorocita (altfel nu o pot numii inca) mi le tot pune deasupra capului de ceva vreme. Am reusit sa ma obisnuiesc cu ideea de a ramane singur intr-o lume in care nimanui nu-i pasa cu adevarat, si m-am obisnuit cu ideea ca daca vrei sa faci ceva curat trebuie sa muncesti de 10 ori mai mult daca vrei sa obtii ceea ce doreai.
Ma chinui de trei zile sa termin post-ul asta, dar acest "Rasarit" pe care il prevad ma tine ocupat 99% din zi... Nu mananc, nu dorm, nu ies, nu fac nimic. Muncesc. Ca un "workoholic" care-si satisface poftele viatii prin munca. Nu mai am vise, si nici sperante pentru nimic, deci imi este usor. Ma trezesc dimineatza dupa cele 2-3 ore de somn si plec spre servici. Imi salut sefii (intr-o engleza pocita caci abia vorbesc de somn ce-mi e) zambesc si ma asez pe scaunul din bucataria biroului. Astept... sa fiarba cafeaua ce in sfarsit a inceput sa-si faca si la mine efectul. Ma uit la fiecare picatura din filtru cum se scurge in bolul mare de sticla si fac tot felul de analogii SF pe care in alt moment al zilei n-as fi in stare sa le fac.
Azi EL iar mi-a luat-o inainte (ca deobicei) si a scris lucruri pe care le gandesc si le simt la fel... Ma linisteste un pic sa stiu ca nu sunt singurul, in schimb ma raneste si mai mult faptul ca prin ceea ce zice imi arata ca totusi lumea e chiar atat de nenorocita precum am presimtit....
Imi e dor... de ea, de noi, de mine... Imi e dor sa ma trezesc raspunzand la telefonul prin a carui difuzor puteam sa o aud... Imi e dor de prea multe, si stiu ca nimic nu mai este si nu va mai fi. Inca merg pe strazi si-mi vorbesc de unu singur ca si cum i-as vorbi... Nu rade. Nu-s nebun, imi dau seama, ma opresc imediat, ma cert, si plang... Nu dupa ea. Ci dupa mine.
Am murit.
Well...Da! In sfarsit ma simt un pic liber. Liber de toate cacaturile (scuzati) pe care viata asta nenorocita (altfel nu o pot numii inca) mi le tot pune deasupra capului de ceva vreme. Am reusit sa ma obisnuiesc cu ideea de a ramane singur intr-o lume in care nimanui nu-i pasa cu adevarat, si m-am obisnuit cu ideea ca daca vrei sa faci ceva curat trebuie sa muncesti de 10 ori mai mult daca vrei sa obtii ceea ce doreai.
Ma chinui de trei zile sa termin post-ul asta, dar acest "Rasarit" pe care il prevad ma tine ocupat 99% din zi... Nu mananc, nu dorm, nu ies, nu fac nimic. Muncesc. Ca un "workoholic" care-si satisface poftele viatii prin munca. Nu mai am vise, si nici sperante pentru nimic, deci imi este usor. Ma trezesc dimineatza dupa cele 2-3 ore de somn si plec spre servici. Imi salut sefii (intr-o engleza pocita caci abia vorbesc de somn ce-mi e) zambesc si ma asez pe scaunul din bucataria biroului. Astept... sa fiarba cafeaua ce in sfarsit a inceput sa-si faca si la mine efectul. Ma uit la fiecare picatura din filtru cum se scurge in bolul mare de sticla si fac tot felul de analogii SF pe care in alt moment al zilei n-as fi in stare sa le fac.
Azi EL iar mi-a luat-o inainte (ca deobicei) si a scris lucruri pe care le gandesc si le simt la fel... Ma linisteste un pic sa stiu ca nu sunt singurul, in schimb ma raneste si mai mult faptul ca prin ceea ce zice imi arata ca totusi lumea e chiar atat de nenorocita precum am presimtit....
Imi e dor... de ea, de noi, de mine... Imi e dor sa ma trezesc raspunzand la telefonul prin a carui difuzor puteam sa o aud... Imi e dor de prea multe, si stiu ca nimic nu mai este si nu va mai fi. Inca merg pe strazi si-mi vorbesc de unu singur ca si cum i-as vorbi... Nu rade. Nu-s nebun, imi dau seama, ma opresc imediat, ma cert, si plang... Nu dupa ea. Ci dupa mine.
Am murit.
posted by Z3uS at
6:13 AM
1 Comments:
Credeam ca am sa mor odata cu dragostea pierduta / Si acum , din partea mea , oricine poate s-o futa !
P.S: Dupa un timp indelungat asa o sa simtzi si tu ... multi au trecut prin asta ...
L.C.
Post a Comment
Subscribe to Post Comments [Atom]
<< Home