Si totusi...
...stau si ma intreb cum naiba am reusit sa-mi imaginez ca totul se va schimba weekend-ul asta? De ce am crezut atat de tare in chestia asta, si de ce nu am reusit sa fac ceea ce imi propuneam intr-un post anterior? Ce anume? Sa renunt la vise... De ce nu reusesc sa ma opresc din sperat, si de ce nu pot sa accept realitatea care ma inconjoara? De ce tot timpul am asteptari atat de mari de la oamenii din jurul meu, si de ce tot timpul imi bun baza in altii?
Cam cat timp imi va lua sa inteleg ca nimanui nu-i pasa defapt, si ca pana la urma toata lumea este pentru el si atat? Cat timp imi va lua sa inteleg ca nimeni nu-ti va da nimic pe degeaba (de la o firmitura de paine pana la case, etc)... Nimeni nu-ti va da nimic daca prin acel lucru el va avea de pierdut. Caci nimeni nu va pierde nimic pentru tine.
Si totusi... de ce inca sper la toate aceste lucruri? Si totusi... de ce stiu in mintea mea ca sunt imposibile?
Si totusi... daca maine se va schimba totul?
posted by Z3uS at
1:19 AM
2 Comments:
Si totusi.. visele si sperantele te imping spre o noua zi. Sunt ceea ce te face sa astepti cu nerabdare ziua care vine.. Si chiar daca cel mai adesea se dovedesc desarte, nu trebuie sa renunti la sperante si vise. Intr-o zi una tot se va implini. Si atunci vei uita toate dezamagirile..
Esti naiv...
Post a Comment
Subscribe to Post Comments [Atom]
<< Home