Sindromul 'oameni noi'
Ok cred ca oricui de pe pamantul asta ii place sa cunoasca cat mai multi oameni. Sa aiba cat mai multi prieteni, si daca ar 'prieteni buni' ar fi si mai tare.
Mi-am pus in schimb intrebarea de ce eu niciodata nu am simtit lucrul asta? De ce oare nu am putut niciodata sa renunt la oamenii pe care-i cunosc si cu care ma inteleg de minune, doar de dragul de a cunoaste pe altcineva. Probabil ca aici intervine personalitatea mea de 'om praf' cum ar zice unii sau 'prost' pe intelesul tuturor. Nu. Nu eu ma consider asa. In schimb am auzit de multe ori aceste adjective la adresa mea. De ce le-am primit? Ca am spus ca imi pasa de restu, si ca incerc sa fac cat mai mult ca sa fiu placut de cei din jurul meu.
De ce pot unii oameni sa dea cu piciorul la tot ce au in jur doar ca au avut o seara proasta intr-o zi si s-a certat cu prietenii? Nu inteleg ce anume pretuieste acea persoana la oamnii din jur? Calitatea de 'oameni perfecti' pe care le-o impune?
Strange... Si mai strange e ca defiecare data ma gasesc printre cei care sunt dati la o parte...

